Numai niște sclavi obișnuiți cu jugul ar ataca vreodată ideea de sindicat

“Voi vă așteptați ca sclavii de corporație să înțeleagă măcar o iotă din conceptul de sindicat? Pentru cine habar n-are, acolo, la corporație, de cum intri ți se spune că patronatul, CEO e totul, calea, adevărul, tablourile boșilor in costum din holuri sunt icoane făcătoare de minuni, iar adjuncții, assistant căcații și PR-iștii trebuie să-i prelucreze continuu pe restul pentru a slăvi și sluji patronatul prin tot soiul de “evenimente” și “acțiuni”, workshop-uri și team building-uri.

Ăsta e cultul corporate, acesta e Dallas-ul la care salivarăți pe vremuri. Creșterea numărului corporațiilor a provocat dispariția sindicatelor și, astfel, patronatele au devenit mult mai puternice decât angajații, creându-se un dezechilibru vizibil și de pe lună intr-atât încât au devenit factori de decizie in politica statelor.

Numai niște sclavi obișnuiți cu jugul ar ataca vreodată ideea de sindicat, ceea ce nu mă miră că se întâmplă aici, in colonie, unde patronul este considerat zeu intre muritori încă din ’90, de când toți idioții și gherțoii și-au dat meseria pe o măsuță de plastic in obor ca să vândă ciungă turbo, fluierașe, caramele și ceasuri șutite din autobuze sau ăia care și-au deschis consignații vânzând cârpe și draperii de prin casă. Acesta era mitul patronului, domne, când până și măturătorii se visau J.R., Bobby, Sue Ellen sau Pamela: să nu faci nimic, ci doar să bei whisky, să fumezi trabucuri, să dai la buci și să te gândești la nemurirea sufletului, că banii vin de la sclavii plătiți cu o chiflă să-ți robotească toată ziua in cubicul precum vita in staul ca să-ți creeze imperiul, ăia care nici nu apăreau in serial, să nu cumva să se spargă bula de fantezie.

Când pățeau ceva, se îmbolnăvea vreun personaj, românul simțitor, care se închina la banana Chiquita si la cafeaua Amigo, lăcrima ca și acum și dădea paharul de sifon pe gât concomitent cu J.R. pe cel de whisky: “săracii bogați! uite cum suferă și ei ca noi, sunt și ei oameni, chiar și javra aia de Sue Ellen, măi, măi!”.

Smiorc, smiorc, trăiască capitalismul si visul său umed, corporațiile! Sindicatele sunt câh, put a socialism, echitate, nu-s bune, dăunează Dallas-ului din care nici acum nu ne trezim.”