„Toto, nu cred că ne mai aflăm în Kansas”
De curând, un coleg american mi-a spus: „Nu mai trăim într-o democrație, ci într-o dictatură deghizată în democrație”.
Să aibă dreptate? Ei bine, o dictatură poate fi definită ca „o formă de guvernare în care autoritatea absolută este exercitată de un dictator”.
Statele Unite de astăzi nu sunt guvernate de o dictatură (deși unii ar putea crede și asta).
Dar dacă este așa, ce fel de formă de guvernământ există astăzi în Statele Unite?
La formarea națiunii, părinții fondatori au discutat dacă Statele Unite trebuie să fie o Republică sau o Democrație.
Cei care mai târziu au întemeiat Partidul Federalist au simțit că trebuie să fie o Democrație – condusă de reprezentanți aleși de popor.
Thomas Jefferson, care a creat Partidul Democrat Republican (precursorul Partidului Democrat de azi), a afirmat că ar trebui să fie o Republică – un stat în care METODA de guvernare este democrația, dar PRINCIPIUL guvernării este că drepturile individuale trebuie să fie primordiale.
El a arătat că „democrația nu are nimic de a face cu un regim popular, în care 51% pot vota împotriva drepturilor celorlalți 49%”.
La vremea respectivă, Benjamin Franklin a declarat:
„Democrația înseamnă doi lupi și un miel care votează pe cine să mănânce la cină”.
Excelent spus.
Cum americanii continuă să voteze legal, iar votul este posibil să nu fie fraudat în totalitate, Statele Unite ar putea fi considerate o democrație.
Desigur, ca să fim exacți, este posibil să fi devenit și o birocrație – guvernarea funcționărimii – și/sau o plutocrație – guvernarea celor mai bogați.
Indiscutabil, aceste descrieri sunt ambele corecte.
O altă chestiune dezbătută intens este ce fel de „ism” domnește în Statele Unite. Există o tendință tot mai evidentă ca noii candidați să promoveze deschis Socialismul.
Întotdeauna, Socialismul a fost o metodă excelentă de a câștiga voturi, deoarece face promisiuni generoase cetățeanului mediu, pe care guvernul le realizează furându-l pe cetățeanul bogat.
Nu e nicio surpriză că cetățeanul mediu va găsi această perspectivă deosebit de atrăgătoare.
Candidații socialiști din Statele Unite își întemeiază astăzi discursul în favoarea Socialismului pe premisa: „Capitalismul a eșuat” – iar această premisă le oferă un mare avantaj. Ei pretind că prosperitatea poporului american este aproape inexistentă, că clasa de mijloc se diminuează și că mica clasă superioară se îmbogățește tot mai mult.
Aceste afirmații sunt indiscutabil reale… Dar nu pentru că a eșuat Capitalismul.
Vladimir Ilici Lenin declara că„fascismul este un capitalism în descompunere”. Avea perfectă dreptate. Fascismul este un cancer lent care roade economia. El transferă bogățiile către companiile cele mai importante și cele mai influente politic.
Cu toate acestea, conceptul de Fascism este astăzi prost înțeles. Majoritatea celor care denunță Fascismul vorbesc despre simptome precum cizme sau svastici, dar se înșală.
Pentru o definiție mai corectă ar trebui să apelăm la Benito Mussolini, părințele fascismului naționalist.
El a spus:
„Fascismul ar trebui să se numească mai corect Corporatism, deoarece este vorba de o combinație între puterea Statului și puterea companiilor”.
Prin prisma acestei definiții, putem afirma că Statele Unite nu mai sunt o țară capitalistă, și asta de multă vreme.
Statele Unite și-au început alunecarea rapidă spre Fascism cu ocazia creării impozitului pe venit și a Rezervei Federale (Fed), în 1913.
Aceste măsuri au reprezentat ideea originală a celor mai mari bancheri ai epocii, iar Fed continuă și astăzi să fie controlată de băncile cele mai puternice.
În secolul trecut, s-a dezvoltat Statul Paralel, de origine corporatistă, iar opera sa cea mai importantă este că a introdus încetul cu încetul o combinație de Socialism și Fascism.
Acest lucru a distrus în mod lent economia, educația și busola morală națională, fără a mai pomeni de corupția totală a sistemului politic.
În schimb, Capitalismul este un sistem de piață liberă, în care economia, eliberată de orice ingerințe din partea guvernelor, atinge nivelul maxim oferit de capacitățile sale.
Ea fluctuează natural, pe baza cererii și ofertei, fiecare corectând-o pe cealaltă în mod regulat.
Însă decretele guvernamentale operează cu ajutorul forței și în mod permanent, aplicând constrângeri asupra fluxului natural al banilor, bunurilor și serviciilor.
În timp, se adună reglementări peste reglementări, până când sistemul devine nefuncțional.
Socialismul, prin însăși natura sa, este o forță centralizată restrictivă care afectează piața liberă. Rezultatul său logic este vizibil cu ochiul liber în Venezuela de azi, unde reglementările guvernamentale au provocat o asemenea sufocare a economiei, încât au dus la prăbușirea ei, la sărăcie severă și chiar la foamete.
Însă, cum am arătat mai sus, în SUA, Statul Paralel a avut mare grijă să prezinte economia americană ca pe o economie capitalistă. Astfel, a încurajat din plin Socialismul pe scena politică.
În viitorul apropiat, economia va începe să se prăbușească sub greutatea tot mai împovărătoare a Fascismului și Socialismului. Cu toate acestea, vina va fi aruncată în spinarea Capitalismului.
În opinia mea, majoritatea americanilor vor fi înșelați și făcuți să creadă că problema reală o reprezintă Capitalismul și că salvarea vine de la Socialism.
Ocazia cea mai favorabilă pentru această propagandă mincinoasă va fi chiar criză economică iminentă.
Alegătorii, chiar și cei mai moderați dintre ei, îi vor prefera pe candidații socialiști. Primele alegeri naționale care vor avea loc după criza economică deja începută vor avea ca rezultat o victorie zdrobitoare a socialiștilor și a celorlalți candidați de stânga.
Viitorul președinte va oferi o sumedenie de „soluții” socialiste pentru a contracara „răul făcut de Capitalism”.
O asemenea predicție nu are nevoie de nici un glob de cristal. S-a mai întâmplat de multe ori până acum. Republica Ateniană a trecut prin aceeași problemă. Republica Romană s-a degradat în același fel.
Cum a spus Aristotel:
„Republicile se degradează și ajung democrații, iar democrațiile se degradează și ajung tiranii”.
Corect. Este o progresie firească.
Deci, americanul atent ar trebui să observe cu îngrijorare:
„Toto, am impresia că nu ne mai aflăm în Kansas.”
Cu siguranță, ar avea dreptate. Asemenea steagului din imaginea de mai sus, principiile fondatoare au fost date peste cap și drepturile americanilor au fost călcate în picioare.
Conceptul de „America” nu mai există în Statele Unite. Vestigiile sale încă se mai văd, dar vor dispărea și ele curând.
Libertatea există întotdeauna UNDEVA în lume, dar are tendința de a-și schimba locul din când în când.
Poate că finalul cel mai potrivit ar fi un citat din secolul XVIII – al lui Thomas Paine:
„Patria mea este acolo unde se află Libertatea”.
Sursa: International Man / Autor: Jeff Thomas