Văd că e cazul să vă reamintesc cine-i TINA. Înseamnă, de fapt, „There Is No Alternative”, și pe asta se bazează tot discursul delirant pe care îl auzim zi de zi, în ultima vreme, despre „nocivitatea” intervenției statului în piață.
„Nu există nicio alternativă”, pomenita duduie TINA, este un slogan puternic asociat cu politicile și personajul premierului conservator britanic Margaret Thatcher. Care așa își vindea conceptul, și programul, „capitalismului popular”, ce s-a întrupat și în România ceaușistă, prin acele „părți sociale”, investiția muncitorului în dugheana la care trudea. O să mă întrebați de ce făcea jupânul asta. Simplu: era o modalitate inteligentă de a amâna consumul, și de a investi FĂRĂ costuri de finanțare. Dar e greu cu gânditul pe aceste meleaguri binecuvântate!
Contextul apariției sloganului: într-un discurs la Conferința Femeilor Conservatoare din 21 mai 1980, Thatcher a făcut apel la această noțiune spunând: „Trebuie să ne echilibrăm producția și câștigurile. Nu există populism în ceea ce propunem, și este fundamental solid. Nu va fi ușor. Cu toate acestea, eu cred că oamenii acceptă că nu există o alternativă reală”. Mai târziu în discurs, ea a revenit la tema: „Care este alternativa? Să continuăm așa cum eram înainte? Tot ceea ce duce la cheltuieli mai mari. Și asta înseamnă mai multe taxe, mai multe împrumuturi, dobânzi mai mari, mai multă inflație, mai mult șomaj”.
Să vă reamintesc ce a însemnat pentru Marea Britanie politicile neo-liberale promovate de Thatcher? Pustiu social, dezindustrializare sălbatică, dezmembrarea multor servicii publice, distrugerea sindicatelor, polarizare economică și socială fără precedent. A ieșit Marea Britanie mai puternică și mai prosperă după reformele impuse de Thatcher?
Dar TINA este devastatoare și pentru funcționarea democratică a lumii „occidentale”. Este un slogan totalitar. Comunismul s-a prăbușit pentru că a NU a permis construcția de alternative. Acum lumea occidentală, uitând să construiască alternative, se prăbușește, la rândul ei. Dar de ce să învățăm noi ceva din ceea ce ni se întâmplă?
Autor: Constantin Gheorghe