Câte hidrocentrale sau termocentrale au construit străinii în ţara cu prima rafinărie din lume?, se întreabă ¬cineva pe o reţea socială. „Zero!” – a răspuns el, continuând: ”Ei fac doar preţul şi adună profitul!”.
În contractul de privatizare al OMV se preciza clar că va retehnologiza două rafinării. Nimic, după aproape 20 de ani. Doar acesta ar fi un singur element care ar putea anula contractul cu PETROM. Şi francezii au renaţionalizat fabrica de maşini.
Resursele naturale sunt ale statului român, potrivit Constituţiei. Păi, cum e posibil ca un investitor în domeniul îmbutelierii apelor minerale să plătească o redevenţă de un leu la tonă, pe care el face cel puţin o mie de lei?
Vivendi, când a privatizat Regia de Apă Bucureşti, s-a angajat să facă investiţii de peste un miliard de dolari în infrastructură. Zero barat, spun toate cifrele. Până şi la Ciurel s-a reabilitat centrala de purificare a apei pe bani împrumutaţi. Conductele sunt putrede.
Gonită din Germania, pentru că polua prea mult, compania germană Continental a venit la Timişoara pentru a produce cauciucuri. Mai contează că preţurile la două cauciucuri sunt toată leafa românului?
Românii, deşi în ţara lor se produce energia care se consumă, plătesc cele mai mari facturi la curent. Deşi compania italiană Enel are o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de lei, înregistrează pe 2017 (ultimul bilanţ de pe site-ul MF) profit zero. Veţi zice că dă de mâncare românilor. 223 de angajaţi sunt înregistraţi. Dar are datorii imense.
REWE, compania germană de utilităţi, a primit cadou Regia de salubritate Bucureşti, prin anii 1997. Praful s-a ales din aceasta. După mai bine de două decenii se ocupă de comerţ. La o cifră de afaceri de 3 miliarde înregistrează doar 19 milioane de lei, circa 6,3%, profit.
Supermarket-urile au răsărit ca ciupercile. Preţurile la unele produse sunt mai mari decât în altele similare din Europa. Cineva (iar acel cineva e Traian Băsescu) a vrut să termine băcăniile din Bucureşti, cele care îi dădeau aura de burg tradiţional, punând moţ Carrefour la kilometrul zero.
Holzindustrie Schweighofer a avut o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de lei numai din exploatarea lemnului. Unele surse susţin că un influencer din tabăra #rezist are contract de consultanţă de imagine de un milion de euro. Asta aşa… ca să ne cunoaştem simbriaşii Noului Ordin de salvare.
Un anumit prim-ministru, care azi face pe proromânistul, într-un partid-manşon la sistem, transmitea unui mare investitor român că nu ştie să piardă. Acela era Dan ADAMESCU. Avea, prin Astra, aproape 30% din piaţa de asigurări. Nu a vrut să o dea pe nimic la Viena Insurance Bank. S-a sfârşit, prin bătălia anticorupţiei, în puşcărie.
Bechtel ar fi putut fi cel mai de răsunet tun din EUROPA dacă “Denea să vină să vă ia” găsea contractul fraudulos. Afacerea Microsoft a fost închisă. Hoţiile de sute de milioane au fost ascunse de către procurorii care azi fac greve, în ciuda restricţiilor propriilor legi de organizare.
Exemplele pot continua. Anticorupţia a fost inventată de unele sfere sau stratosfere pentru a reînfeuda România.
Preşedintele ţării merge să joace golf cu şeful BMW România. Credeţi că l-a întrebat vreodată de ce noua uzină de asamblare a concernului german se va monta în Ungaria, la Debrecen?
De când e preşedinte Klaus Iohannis, nu s-au auzit decât veşti despre cristianele de pe pârtiile de schi. N-a facilitat nicio pârtie vreunui investitor strategic, semn că el a fost pus aici şef de stat pentru slujirea pură a Noului Reich, nu pentru a dezvolta o ţară. Nu vi se pare curios că cel mai performant ministru, Petre Daea, este ţinta ironiilor globale şi victima unei agresiuni nemaiîntâlnite? E singurul care a stors miliarde de euro de la Bruxelles pentru subvenţionarea agriculturii româneşti, care – iată, spun statisticile – a înregistrat cele mai mari producţii de porumb şi de grâu din Europa. Dar lui i s-au pus moţ în cap cormoranii, de nu mai închid pliscurile moiseguraniştii şi chirilii din pieţele pline de necunoscuţii domnului Revisal.
Lupta anticorupţie a fost clar organizată împotriva dezvoltării capitalului românesc şi a transformării României într-o piaţă de consum.
Dacă toate utilităţile au fost preluate de companiile mari europene, acum vor să controleze şi resursele pe nimic. Nu vi se pare de porc lobby-ul organizat pe lângă agenţiile de rating de către operatorii bancari care au realizat profituri de peste un miliard de dolari, pe spinarea unei populaţii care plăteşte cele mai mari dobânzi la credit din Europa? Câţi investitori români au putut lua credite avantajoase?
E nevoie mai mult ca oricând de un nou naţionalism luminat.
În condiţiile invaziei progresismului neomarxist, ale acaparării minţii tinerilor cu fel de fel de agende ale corectitudinii politice (de fapt, o formă de control), e nevoie – într-un principiu liber al vaselor comunicante – de renaşterea conservatorismului românesc.
Sigur că orice conservator care se ridică va ajunge imediat ţinta organelor de presă ale sistemului. I se va pune eticheta, lesne de citit de către noii orbeţi (citiţi în DEX cuvântul), de extremist, substantiv din ghidul de propagandă, alături de atributul “rusesc”. Talibanii Ordinului „Denea să vină să vă ia” nu pot înţelege că Putin vine astăzi pe sub fusta lui Merkel în Europa prin Nord Stream. Creierele spălate nu vor înţelege. Noul naţionalism – musai luminat (ca-n recomandările pentru viitorime ale lui Iuliu Maniu, care a supravieţuit extremismului legionar) – poate avea un ecart semnificativ faţă de îngustimea şi micimea progresismului de feisbuceală. Recent, o anumită Oană, din siajul crucişătorului pupător de mise, spunea că omenirea se va salva atunci când oamenii vor renunţa de bunăvoie la proprietate. Sectarismul noii religii e de amplitudine astrală. Noul marxism trebuie oprit. Nu lovit în cap.
E nevoie de o resetare a agendei publice. Parcă niciodată în istorie românismul nu a fost atât de atacat, hulit şi otrăvit. Să spunem destul. E timpul să-i învăţăm pe cei mici că românii au precumpănire la înrădăcinarea europeană. Când galii, francii, vizigoţii şi ostrogoţii năvăleau pentru a cuceri Europa şi a forma noile grupuri etnice devenite mult prea târziu popoare, noi eram aici. N-am plecat niciunde şi nimeni nu ne poate strămuta, oricâte poncife vor da ultimii papi de lapte ai Bruxelles-ului ajuns ghişeu de multinaţionale.
Scrierile mele ar putea fi interpretate ca un manifest pentru redeşteptare naţională, de redobândire a demnităţii unui popor de vocaţie europeană. Nu sunt decât simple gânduri ale unui om care a refuzat mari obedienţe pentru a-şi împlini setarea de păstor al celor bune de la bunicii noştri plecaţi la cer cu visul libertăţii.
E nevoie de noul naţionalism. De un nou conservatorism autentic românesc (nu precum cel de dinaintea primului război mondial, vândut Germaniei).
Vor exista destui clănţăi de reţea care îmi vor reaminti ce ar fi spus Corneliu Coposu despre aceste idei, ei, cei neduşi la biserica creştin-democraţiei. Le reamintesc belzebutelor fiinţe că Seniorul a spus că, înainte de a fi european, el e român. Vreţi să vă povestesc despre cât patos punea când vorbea despre patriotismul luminat şi dragostea de ţară?
Europa e un vehicul în care ne-am urcat plătind bilete la suprapreţ. Vă spune unul care a făcut lobby în toate cancelariile mari europene şi pe la majoritatea Orientelor pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. E timpul să ne ridicăm rangul şi să coborâm bagajele grele ale prejudecăţilor.
Votul din mai 2019 va arăta că francezii, spaniolii, italienii, polonezii, austriecii, ungurii îşi doresc o revenire la Europa patriilor, aşa cum prevedea acordul nescris dintre Adenauer şi Charles de Gaulles. Cine va duce crucea cea nouă a neamului va aduna voturi de la România tăcută, atât de batjocorită în ultimul timp de o serie de generaţii pentru care iile sunt mode, nu identităţi.
Autor: Marius Ghilezan
Sursa: România liberă