Geopolitica a ajuns într-un punct critic, în care globalizarea, deși funcțională economic, dă puternice rateuri politice, e de părere fostul consilier american de securitate națională Henry Kissinger. Într-un material publicat de Wall Street Journal, Kissinger contestă capacitatea principiilor occidentale de guvernare de a face față provocărilor pe care le ridică mediul internațional.
Cu Libia în plin război civil, cu armatele islamiste construind califate în Siria și Irak, cu un Afghanistan în cădere liberă și o Rusie aflată într-o ofensivă văzută ca un reviriment al politicii sale expansioniste, Statele Unite se află în poziția de a-și reevalua capacitatea de a face pace și de a-i asigura durabilitatea.
Greșeala americană
La finele celui de-al Doilea Război Mondial, economia și siguranța națională care caracterizau SUA puteau susține această capacitate, în timp ce liderii americani făceau demersuri pentru a-și permanentiza poziția de superputere internațională. Politica bazată pe exaltarea capitalismului și a democrației pe care au practicat-o intern cu succes Statele Unite s-a ciocnit însă de reticența statelor cu alte forme de guvernare care valorizează alte principii de securizare.
Potrivit lui Kissinger, geopolitica occidentală a greșit pentru că nu a încurajat statele să își construiască legitimitatea pe baza unor strategii solide, dar și pentru că cei mai puternici lideri nu comunică eficient între ei (în ciuda celor câtorva reuniuni regulate ale marilor puteri).
În anul 2002, același Kissinger nota într-un editorial publicat în New Perspectives Quarterly că amenințarea din partea terorismului la scară globală pretinde soluții și abordări radical diferite de tot ce a existat până atunci în câmpul relațiilor internaționale. Sfidarea principală a momentului se referă la capacitatea sistemului internațional de a se adapta noilor condiții.
Reconfigurarea traseului
Aceasta deoarece aspirațiile Statelor Unite nu reușesc să se reflecte și într-o creștere a indicelui de atractivitate a politicii internaționale americane, așa cum observa prof. Paul Dobrescu în revista Geopolitica. Referindu-se la pericolul ca SUA să cadă în extrema „super-puterii singuratice” (concept introdus de Samuel Huntington), Dobrescu subliniază dependența succesului american de dezvoltarea unui „magnetism” politic internațional: „oricât de puternice ar fi, SUA nu pot conduce singure lumea. (…) A fi lider incontestabil nu înseamnă a fi hegemon.”
Însă intervenționismul american, perceput negativ la nivel internațional, așa cum remarca Samuel Huntington, supune Statele Unite riscului de însingurare.
Miza, spune Dobrescu „se află în relația SUA cu opinia publică internațională și cu opinia publică internă”, o concluzie pe care o reiterează și analiștii the Atlantic, care contestă victoria democrației asupra oricărei alte forme de guvernare, așa cum o anunțase în urmă cu 25 de ani Francis Fukuyama.
Autor: Alina Kartman
Sursa: Semnele timpului