Nu a apucat să spună nimic coerent despre criza epidemiologică. Răbufnise pentru că se săturase de interdicţia cu privire la concerte, spectacole etc. Era clar că nu avea soluţii. Avea doar probleme.
Poporul covidiot a interpretat răbufnirea lui Dan Bittman drept un atac asupra restricţiilor şi asupra guvernanţilor. În fond, aşa au şi vrut să conducă dialogurile cu el unii moderatori. Altminteri, cum scoatem ratingul? Dar Bittman are bun-simţ şi nu a plusat. Pe de altă parte, există o mare nevoie de Bittmani care să spună ceva coerent. Nu avem însă decât o categorie de coerenţi: conspiraţioniştii.
Bittmanii de care avem nevoie ar avea autoritate morală dacă ar fi profesionişti ai epidemiologiei şi ai înţelegerii statisticilor epidemiologice. Dar aceşti profesionişti nu pot recomanda închideri sau deschideri de activităţi dacă vor să rămână doar experţi. Câţiva dintre ei au trecut înspre politică spre a încerca reformarea sistemului nostru de sănătate. Acolo e buba, la DSP-uri. Un nivel de organizare centralistă care în ţările civilizate nu există. Un nivel încurcă-lume la noi.
Până la reformarea necesară, da, continuăm să simţim nevoia de Bittmani. Pentru că simţim plutind minciuna peste tot acest dramatic tărăboi.
Adevărul sună ca dracu’ (oricine l-ar spune): oricât ne-am feri de SARS-CoV 2, dihania atacă după reguli mai degrabă încă nedescifrate. Şi cea mai bună situaţie este să fi fost atacat şi să fi scăpat, pentru că atunci ai dobândit imunitate. Dar care guvernanţi pot scrie pe măştile lor „Scapă cine poate”? Adevărat este şi că acest virus are mutaţii şi te poţi reinfecta chiar dacă ai avut o anume imunizare.
Tot ce se întâmplă cu boala COVID-19 are aspecte paradoxal-dilematice. Impui restricţii? Amâni imunizarea de turmă (de grup, mă rog, căci suntem sensibiloşi şi la cuvinte). Nu impui restricţii? Vor fi copleşite spitalele. Faci testări masive ca să opreşti răspândirea? OK, dar vei găsi simptomatici şi vei avea pacienţi cazaţi în paturi puse pe holurile spitalelor.
Banii împrumutaţi pot rezolva multe. Poţi plăti şi telemunca, şi nemunca. Da, dar n-ar fi mai eficient să opreşti şi evaziunea fiscală, şi risipa din cheltuiala cu birocraţia de stat? Ar fi, dar abia după alegeri.
Pandemia a adus, într-adevăr, multă infodemie. Cel mai rău însă este că vectorii media nu pot recunoaşte în clar cât sunt de depăşiţi de situaţie şi ce îndoieli au. Această pandemie a fost relatată, la noi cel puţin, cu mentalul formatat de DNA: „Ascund ei ceva!”. Da, OMS s-a contrazis. A făcut-o şi pentru că nu stăpânea toate datele problemei, să concedem. Da, masca nu e un panaceu, o porţi şi poţi fi totuşi infectat. Da, dar ce placebo psihologic este!
Peste tot în Europa, oamenii s-au încurcat în obiceiul vechi de a accepta jumătăţi de adevăr. Acum, jumătatea ascunsă este căutată în stil thriller şi dacă e la vedere. Pentru că adevărul integral este „Scapă cine are noroc!”.
Dă, dom’le, soluţii dacă eşti deştept! – zic toţi dăştepţii. Soluţii avem: nu există Soluţia! Nu există altă soluţie ideală până la vaccinare decât schimbarea minţii. Dar cum să scoţi frica din ea pentru ca apoi să poţi zice: „Da, dom’le, trăiesc sub pandemie cum am trăit şi sub comunism. Asta e! Comunismul a omorât mai mulţi oameni şi uite că am scăpat de el”?
Autor: Ioan Buduca
sursa: cotidianul.ro