Asa cum am subliniat insa, ideea – care se pare ca are o anumita circulatie prin unele cercuri economice din Romania – vine tarziu. In esenta, pentru faptul ca, dupa ce si-a cedat toate pozitiile din economie, statul roman, si de s-ar trezi cumva la actiune (ceea ce este complet dubitativ!), n-ar mai avea ce sa faca, intrucat nu mai poseda parghii.
Caracterul salutar dar tardiv al demersului este o fateta a problemei. Sa reflectam insa pe scurt si asupra sanselor reale de inducere a unui nou model de crestere economica.
Lipsa de parghii ale statului roman si menu-ul limitat al actiunilor posibile ii dau sanse aproape zero. Sa nu credeti cumva ca d-l Tanasescu insusi nu este perfect constient de acest lucru. In argumentarea domniei sale pentru un nou model de crestere economica intervine, chiar in aprecierile concluzive, ceva cu totul si cu totul bizar.
„Desigur, spune d-l Tanasescu, consumul este un motor important in cresterea economica a unei tari, dar in cazul Romaniei nu se poate continua cu un consum bazat pe un tip de cerere interna care nu are raspuns in oferta interna. (Si acum atentie!) Cererea de consum trebuie adaptata la oferta de produse si servicii de pe piata interna, astfel incat sa nu se mai produca dezechilibre externe majore, pentru ca altfel ne vom intoarce de unde am plecat in aceasta criza, fara sa invatam lectiile necesare”.
Poti sa ramai ca vitelul la poarta noua in fata unor asemenea precizari. Nu cred ca trebuie sa fii economist pentru a intelege ca este vorba de o fortare aberanta a lucrurilor. Ar trebui sa adaptam cererea de consum la oferta interna si nu cumva oferta interna (adica productia) la cererea de consum!
Pai, oameni buni, asa ceva este contra economiei si chiar impotriva firii! O asemenea abordare a fost incercata cu forta in conditiile comunismului si tot n-a reusit! Asta ar insemna, de pilda, ca, daca vrem o masina, sa cumparam neaparat o Dacie produsa pe piata interna (si nu vreuna din import), ceea ce ar mai fi cum ar mai fi, dar ar trebui de asemenea sa mancam branza chiar daca avem nevoie de citrice si sa ne aprovizionam cu niscai cuie (in caz ca se mai produc intern), desi am fi dorit un i-Phone.
Poate chiar, precum in intreprinderile falimentare comuniste, sa acceptam a fi platiti in cuie in loc de bani!
Dar d-l Tanasescu nu delireaza. Ca reprezentant la FMI pur si simplu nu indrazneste sa spuna adevarul si intoarce lucrurile cu fundul in sus. D-l Tanasescu stie prea bine ca, potrivit regulilor internationale in vigoare, asumate si de Romania prin apartenenta la FMI, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului, stimularea cresterii globale si adecvarii structurale a productiei interne este pur si simplu interzisa.
Considerentul invocat de aceste reguli ar fi ca stimularea productiei proprii sau influentarea unor dezvoltari sectoriale diferentiate, prin facilitati fiscale ori de creditare, ar distorsiona piata si concurenta libera pe plan intern si international si ar contraveni principiului neutralitatii finantelor publice.
Ce piata ar mai putea sa distorsioneze niste biete masuri fiscale sau monetare de sprijinire a unor companii romanesti pricajite ca sa faca fata intern concurentei straine, cand capitalul romanesc a pierdut controlul asupra sectoarelor cheie ale economiei, sau ca sa exporte ceva mai mult pentru a contrabalansa iuresul importurilor, este un mare semn de intrebare.
Si, ce sa mai vorbim de pretinsa distorsionare a relatiilor pe care ar urma sa o produca aceste jigarite companii pe plan international! Sa nu uitam totusi ca aceste reguli, care functioneaza actualmente, au fost impuse de puternicii prezentului, care, la vremea cand si-au construit actualele baze industriale, au practicat la greu facilitatile fiscale si de creditare pentru a-si sustine concurential companiile proprii.
Evident, daca nu vom putea sprijini productia, atunci ne ramane doar sa omoram consumnul pentru ca dezechilibrele sa n-o ia razna complet si sa nu sarim in aer! Este exact ceea ce se intampla acum dupa ce vreo patru-cinci ani dezechilibrele o luasera razna din cauza cresterii consumului, impulsionat de creditare.
Ar fi de intrebat corifeii mentionatelor reguli cum stam cu strangularea consumului in materie de distorsionare a pietei si de neutralitate a finantelor publice? De ce sprijinirea productiei ar constitui si strangularea consumului n-ar constitui o distorsionare a pietei? De ce sprijinirea productiei ar contraveni si strangularea consumului n-ar contraveni principiului neutralitatii finantelor publice?! Este insa soarta celor coate-goale: ei intreaba, ei aud!
Nu trebuie sa fii economist pentru a intelege ca hiba in Romania se afla de fapt in productia interna, care este global si structural incapabila sa faca fata cererii, a carei majorare a fost stimulata in anii din urma de expansiunea creditului. Deci politica de urmat ar fi aceea a stimularii cresterii globale si adecvarii structurale a productiei interne, si nu descurajarea si chiar strangularea creditarii pentru deprimarea consumului.
Nu spunem ca Romania ar fi capabila sa deruleze o politica eficienta de promavare a productiei – dupa cum n-a reusit nici pana cand mai avea voie s-o deruleze! – , spunem doar ca aceasta problema, pentru ca promovarea productiei este interzisa, nici nu se mai poate pune!
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro