Hm… au trecut aproape 30 de ani de la așa zisa revoluție… am fost și eu entuziasmat de evenimente, credeam sincer că ne vom clădi un viitor măcar mai liber…provin dintr-o familie de „foști”, bunicul patern a murit de inimă rea în 1948, fusese deposedat de tot ceea ce deținea, pământ, cabinet (fusese medic), pensie, era erou de război decorat etc. Avea 57 de ani… Bunicul matern preot, în urma necazurilor cu legionarii făcuse un diabet, a murit orb în 1967, avea 67 de ani!
Părinții dați afară din facultatea de medicină…vremuri deloc ușoare! Și totuși… părinții mei nu au devenit medici ci au urmat construcțiile, au devenit ingineri, înafară de poveștile despre viața de dinainte de comunism, fiecare familie avea povestea ei funcție de starea socială și financiară nu i-am auzit vreodată plângându-se.
Anticomunismul. Am apucat să trăiesc vremurile când se locuia la comun în case naționalizate și când autoturismele particulare erau un lux. Dar România se dezvolta, școlile de toate gradele deveniseră accesibile și cine spune altceva mănâncă rahat cu basculanta, se câștiga bine, se trăia bine…sigur erau și săraci, dar exista vizibil un efort pentru îmbunătățirea vieții oamenilor. pe ai mei „revoluția”i-a prins cu ditamai căsoiul în centrul Bucureștiului și cu 2 mașini în garaj.
Rezultatul anilor de șantier în principal…Eu am urmat o facultate MILITARĂ,nu s-a uitat nimeni la „origini”, sistemul își mai tocise dinții sau pur și simplu recunoscuse că omul era resursa fără de care nu putea trăi, după care a început austeritatea! Nu am fost membru PCR mai degrabă din vina mea, eram prea „leneș”consideram că „disciplina de partid”era prea mult pentru mine…până la urmă a fost paguba mea… Sigur, nu am avut acces la funcții de conducere dar cam atât, iarăși ăia de se plâng pe motiv că ar fi fost „obligați”mănâncă rahat cu aceeași basculantă, aveai doar de ales!
Apoi Ceaușescu a decis că trebuiau plătite datoriile. Asta era în mintea lui de țăran, care știe că nu trebuie să datoreze nimic nimănui… A început „cârteala”, normal de altminteri, românii se așteptau să o ducă mai bine și mai ales voiau „libertate”. Cu urechile ciulite la posturile occidentale nu realizam că băieții aceia numai binele nostru nu îl voiau… așteptam „eliberarea”.
A venit. Și atunci a început recăderea în înapoiere și subdezvoltare! Ne-am întors înapoi în perioada interbelică! Partide politice create din nimic de către nimeni,un „neamț”care se crede stăpân, resursele naturale date pe mâna străinilor (măcar pe atunci companiile erau mixte și așa de ticăloși și trădători cum au fost Brătienii, statul român deținea capitalul majoritar din companiile respective) sistemul financiar bancar tot în mâna străinilor, distribuțiile la fel!
Industria a fost prima demantelată fiind „un morman de fiare vechi” conform unui prim ministru apărut numai dracul știe de unde, inginer care a văzut probabil uzinele în fotografii… Ne-au mai rămas căile ferate, ceva din distribuția de gaz, Portul Constanța aeroporturile și pieile de pe noi. Avem cel mai mare număr de proprietari de locuințe dar și acelea au fost construite pe vremurile dictaturii, ca și metroul…s-au mai tras niște bucăți de așa zise autostrăzi dar și alea dincolo de Carpați, ai zice că este o mișcare programatică…!
Accesul la învățământul superior a devenit un lux iar copii fără posibilități nu pot decât visa la o facultate mai acătării nu la o „parti” rășinoasă și janghinoasă, abandonul școlar și analfabetismul fac ravagii, oricum școala de stat a devenit o mizerie ceea ce nu înseamnă că școlile particulare sunt altceva decât mizerii cu ștaif…nu mai producem nimic, dar hei, avem ciunga, blugi, pașapoarte și „mașină mică”…simbolul bunăstării și „domniei”!
Avem telefoane inteligente despre care nu știm cum funcționează și ne cumpărăm apartamente în rezidențe, nu în cartierele „comuniste”! Care de cele mai multe ori erau mult mai bine construite. Și când se trezește câte unul să spună “bă fraierilor, suntem în budă și ar trebui să ieșim de acolo” sărim că este „antieuropean”și „anti-atlantic”…fără proeuropeni și proatlantiști crapă rânza-n noi. Din punctul ăsta de vedere toți sunt o apă și un pământ…și se plânge lumea de lipsa consensului… pe scurt suntem în rahat pănâ la gură…dacă mai facem puțină mișcare ne intră în orificiul bucal. Votați Iohanis și gata, barem să știm o treabă!
Iar dacă cineva crede că sunt un nostalgic „comunist” îl bag în mă-sa cu vânt din pupa!
Autor: Mihai Niculescu
Sursa: Mihai Niculescu Facebook