Ne-am săturat de ipocrizia politicienilor aflați la Putere care promiteau contrariul atunci când erau în Opoziție, de fapt aceleași lucruri pe care le promit cei aflați ieri la Putere și care stau acum pe banca de rezervă. În felul acesta, promisiunile și bunele intenții rămân mereu în Opoziție, oricine ajunge la butoane le lasă moștenire celor pe care i-a înlocuit temporar, pentru ca să le păstreze și să le conserve pentru a le trasnmite intacte și neatinse, fără nicio șansă de îndeplinire, actualilor puternici ai zilei atunci când se vor odihni la rândul lor în așteptarea următoarei preluări a pârghiilor statului.
Ne-am săturat de eterna moștenire dezastruoasă pe care o invocă fiecare partid când ajunge la putere, pentru ca să lase în urmă același lucru, ca o minge servită la fileu următorului rând de potentați care să aibă și ei scuza moștenirii imposibil de rezolvat. Dacă Opoziția lasă pe băncile pe care le părăsește pachetul de amăgiri și vorbe frumoase, Puterea încredințează la rândul ei celor care o preiau șansa unică la invocarea trecutului care nu îți permite să mai faci nimic în această țară, nimic altceva decât să continui și să adâncești dezastrul anterior.
Ne-am săturat de aceleași figuri eterne ale politicii românești, rebranduite, spălate de trecerea prin opoziție sau, după caz, chiar prin pușcărie, devenite brusc îngeri radioși pentru că nu au mai condus țara câțiva ani, dar gata să o ia de la capăt cu aceeași vervă a incompetenței sau hoției.
Ne-am săturat să-i înlocuim pe unii cu alții, în mare parte mereu aceiași de 25 de ani încoace, fără ca măcar să ne mai putem iluziona că ne așteaptă un viitor, când ceea ce trăim este veșnica reiterare a trecutului. Ne-am săturat ca singurii competenți să fie cei care și-au manifestat incompetența și priceperea întru binele propriu atât de mult încât au devenit clasici în viață și nimeni nu se mai miră că sunt acolo pentru că i-au prins și părinții noștri, îi vedem și noi și, dacă nu vom schimba nimic, îi vor vedea tot pe scaune și nepoții părinților noștri. Ne-am săturat de ”am vrut, dar nu am putut”, de ”am vrut, dar nu ne-au lăsat ceilalți”, de ”am fi putut mai bine, dar totuși am mai făcut câte ceva”. Ne-am săturat ca România să fie împărțită în băsiști și anti-băsiși, în anteniști și anti-anteniști, în roșii și portocalii, în stângiști și dreptaci, când de fapt sunt toți o apă și un pământ, indiferent de culoarea pe care o poartă sau de ideologia pe care o invocă. Ne-am săturat să fim mânați unii împotriva altora, să căutăm vina prăbușirii noastre ca nație în celălalt de lângă noi, când peștele de la cap se împute, iar capetele noastre luminate au depășit de mult epoca putrefacției, ajungând după atâta amar de vreme într-o zonă a descompunerii pentru care chimia încă nu a inventat un termen.
Ne-am săturat să vedem că în România nu se poate nimic, nu se poate să avem un drum normal, un oraș curat, un parc îngrijit, nu se poate să avem un examen necontroversat, o decizie incontestabilă, o numire sau o funcție nepartinică. Ne-am săturat ca România să fie țara tuturor imposibilităților în bine, dar a tuturor posibilităților întru rău, ca prostia și vulgaritatea să domnească, iar educația și bunul simț să fie ascunse ca o rușine de neacceptat, ca tot ce este bun, adevărat și frumos să fie stricat, denaturat și distrus, iar locul lor să fie luat de nesimțire, mitocănie și mult, mult zgomot.
Chiar așa, ați observat cât de mult zgomot este în România? Nu doar pe străzi, unde asfaltul seamănă cu drumurile medievale, iar contactul lor cu roțile transformă peisajul sonor într-o fabrică imensă, ci peste tot, în aer, în media, în minți? Ne-am săturat de zgomotul potentaților care vorbesc tare pentru că nu au nimic de spus și, mai ales, pentru că nu vor să facă nimic, iar gălăgia le dă sens existenței și justificare funcției.
Ne-am săturat de ultimii 25 de ani la fel de tare cum părinții și bunicii noștri se săturaseră de cei 45 de ani de comunism. Depinde de noi dacă și următorii ani vor fi la fel sau dacă vom da restart și vom spune: Ajunge! Vrem altceva!
Autor: Bogdan Diaconu
Sursa: Ziarul Natiunea