Narcisa Iorga: “Nu pretind a fi fermier, dar cu ce se mănâncă munca pământului știu bine.”

În copilărie, bunicii mă luau cu ei pe câmpuri și-mi arătau unde au avut pământ, ca să știu, să nu mă dezrădăcinez, să nu mă cred fără rost și să sper că odată și odată îl voi avea înapoi. Vara, când eram în vacanță, mă trimiteau cu vaca, atunci când venea rândul la cireada organizată în sat, chiar și când aveam 16 ani. Nu concepeam să spun că nu vreau sau că nu pot. M-au învățat cum să sap, cum să curăț grajdul, chiar dacă nu mă lăsau să și fac: doar, așa, să știu, ”că nu e nicio rușine să muncești”. Ei au muncit toată viața. Au dormit ascunși prin păduri, de frica rușilor. Au pierdut tot, din cauza comunismului. Au murit cu pensii de 100 lei, după tot ce au avut, obținut doar prin muncă grea, nu prin sforării politice. Știu tot ce au pătimit. Mi-au povestit, i-am văzut cum au trăit și cum au iertat, dar n-au uitat niciodată. I-am iubit. Îi venerez. Nu voi renunța niciodată la casa moștenită de la ei, nici la pământ! Încerc să transmit fiului meu aceeași dragoste pentru pământ, ca pentru rădăcinile înfipte în sufletele și mâinile muncite ale străbunicilor lui, rădăcinile familiei, pe care nimeni, niciodată, nu ți le poate tăia.

Să nu vă aud că mă catalogați în vreun fel la modă, azi! Nu sunt!

Ce văd acum în media și pe facebook, cu privire la fermieri, mă întristează. Poate că nu toți cei ce protestează simt ca mine dragostea pentru pământ. Poate că unii văd în pământ doar un mijloc de a obține bani. Poate că pentru mulți înseamnă doar un mod de a trăi, neștiind să facă altceva. Și? Doar pentru asta trebuie ignorați? Batjocoriți? Îngrădiți?

Nu înțeleg de ce ”influencerii” susțineau prin mai multe postări zilnice, înflăcărați, de-a lungul a luni de zile, niște proteste, iar pe acesta, al fermierilor, fie îl ignoră, fie îl trimit în ridicol. Eh, nu înțeleg… E doar o expresie. Înțeleg prea bine. Fermierii nu au fost scoși în stradă de servicii. Atunci, să moară!

Când râdeți de fermieri, vă rog să aveți în vedere că, atunci când cumpărați la supermarket o pungă de 5kg de mere din Polonia cu 6 lei, acela nu este prețul real de producție. E prețul subvenționat de statul polonez, care permit fermierului să vândă la preț atât de mic. Ai noștri nu primesc nimic. Ba dimpotrivă: li se ia. Să vă gândiți dacă dvs. ați accepta măcar să culegeți 5 kg de mere pentru 6 lei, nu mai vorbesc de toate lucrările agricole care sunt necesare până ca mărul acela să fie cules de dvs. Să vă gândiți că și meseria de agricultor e una de care nu vă puteți lipsi, chiar dacă unii credeți că se poate trăi și doar cu marfă din import. Să vă gândiți că cineva din familia dvs. a avut cândva o legătură puternică cu pământul, că îi simțea și căldura, și umezeala, și setea, și înghețul, ca și când ar fi fost el însuși.