Timpul lui Klaus Iohannis se apropie de sfârșit. Majoritatea parlamentară nu mai are încotro. Trebuie să apere Constituția. Și, în consecință, trebuie să îl suspende pe Klaus Iohannis. Această operațiune este iminentă. Cu exepția situației în care, pe ultima sută de metri, președintele o revocă pe șefa DNA. Sau Kovesi demisionează. Dar care e momentul?
Îmi este cu neputiință să nu fac o corelație între această uriașă provocare, generată de necesitatea supendării președintelui Klaus Iohannis, pentru că nu respectă deciziile Curții Constiționale, și sesiunea extraordinară convocată de majoritatea parlamentară în intervalul 2-19 al acestei luni. Cred că adevăratul motiv al acestei sesiuni extraordinare este crearea premizelor în vederea suspendării. Iar agenda legislativă este doar pretextul. Afirm acest lucru cunoscând și modul de operare al liderilor majorității.
Să urmărim evoluția în această logică. Este cât se poate de clar că PSD plus ALDE nu mai pot aștepta fără să se facă de râs. În fiecare săptămână, președintele persiflează majoritatea parlamentară și îi ia peste picior pe toți cei care îndrăznesc să invoce decizia imperativă și care trebuia pusă imediat în aplicare a Curții Constituționale a României, prin care se solicită revocarea șefei DNA. Președintele Klaus Iohannis citește la nesfârșit motivarea CCR, afirmă că încă nu a înțeles-o, că mai are nevoie să o aprofundeze și se amuză pe seama nervozității din ce în ce mai mari a opozanților săi. Dacă lucrurile continuă așa, majoritatea se fragilizează. Mai grav este însă că președintele României oferă un exemplu rău întregii populații. Conform acestuia, nu este obligatoriu să respecți o decizie CCR, care are putere de lege, și nu este obligatoriu nici măcar să respecți Constituția. Chiar dacă ai jurat să o faci. Dacă majoritatea parlamentară rămâne în expectativă, ea devine complice moral și politic a unui asemenea mod de abordare. Dacă ceilalți urmează exemplul președintelui, România riscă să fie aruncată în haos. De aceea, vrea, nu vrea și indiferent de orice fel de calcul politicianist, majoritatea parlamentară nu mai poate să aștepte și trebuie să ia singura măsură constituțională pe care o poate lua. Suspendarea președintelui. Urmată, pentru că așa prevede Constituția, de declanșarea în termen de o lună a referendumului de demitere.
Nu intru în detaliul celor două proceduri. Nu e momentul potrivit acum. În schimb, dezvolt tema pe care m-am propus-o. Ca să se poată ajunge la suspendare, este nevoie ca Parlamentul să fie convocat. Și mobilizat astfel încât să voteze pentru suspendare jumătate plus unu din numărul total de senatori și deputați. Ca să se întâmple așa ceva, vacanța parlamentară trebuie întreruptă. Și a fost întreruptă prin convocarea sesiunii extraordinare, sub pretextul accelerării procesului legislativ.
De ce accelerarea procesului legislativ este doar un simplu pretext? Pentru că oricând ar fi posibil, dacă Birouirile Permanente ar dori acest lucru. Le reamintesc cititorilor un lucru grav pe care l-am mai semnalat de câteva ori. Și anume că Parlamentul României este lovit de dolce farniente. În moalele capului. Și de mai mulți ani. Se lucrează efectiv, în total, doar opt ore pe săptămână. Restul e poveste. Pe care o pot oricând detalia și argumenta. Prin urmare, există suficent loc în sesiunile normale pentru ca morișca legislativă să duduie. Pentru asta nu este nevoie de o sesiune extraodinară. În schimb, dacă în plină vacanță parlamentară îți propriu să-l suspenzi pe președinte, atunci ai nevoie de cvorum și, deci, ești obligat să convoci Parlamentul într-o sesiune extraordinară.
Există și un al doilea argument pe care e bine să îl avem în vedere. În mod normal, vacanța parlamentară se suprapune peste momentul optim al suspendării. Revenirea din vacanța parlamentară, care se produce în luna septembrie, s-ar suprapune peste un alt moment cheie, cel al referndumului pentru demitere. Dar nu este vorba doar de un moment. Organizarea referendumului pentru demitere presupune un mare efort al partidelor, dar și a parlamentarilor, care se bucură în teritoriu de credibilitate și influență. Este vorba de o veritabilă campanie electorală, care trebuie atent organizată. Pentru că odată declanșată suspendarea, majoritatea parlamentară nu poate să-și permită riscul de a pierde partida la referendumul de demitere. De fapt, asta și urmărește Klaus Iohannis, îndemnat și împins chiar să intre în acest scenariu de consultații săi politici. Se bazează pe faptul că majoritatea se încordează să-l suspende, dar nu va transpira pentru finalizarea acestei proceduri, prin obținerea numărului necesar de voturi la refernedumul de demitere. Și, în acest fel, Klaus Iohannis va ieși întărit din întreaga afacere, cu un electorat motivat, consolidat și antrenat. Va fi astfel numai bun de start în campania prezidențială pentru un al doilea mandat.
Așa că majoritatea parlamentară are nu una, ci două obligații. 1). Să-l suspende pe președinte pentru a apăra Constituția. 2). Să organizeze corespunzător referendumul de demitere, pentru a nu-i permite să revină pe cai mari în competiția politică.
Ceea ce înseamnă că în această sesiune extraordinară va fi finalizat primul moment, cel al suspendării, dar, în același timp, se va profita de ocazie în scopul accelerării procesului legislativ. Care, în mod obiectiv, va fi încetinit sau chiar blocat pe parcursul campaniei politice destinată organizării unui referendum câștigător pentru demiterea din funcția de președinte a lui Klaus Iohannis. Acționează așadar legea compensației.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog