Youssef Boutros-Ghali, Seful Comitetului de Politici al Fondului Monetar International
4 iunie 2010, Sursa: Reuters
Atat populatia, cat si reprezentantii mass-media sunt preocupati de perspectivele sumbre ale economiei nationale si de incapacitatea guvernului Boc de a face fata provocarilor crizei economice. Vestea proasta consta in faptul ca majoritatea comentatorilor si a electoratului nu intelege ca misiunea guvernului care il va inlocui pe guvernul Boc este substantial mai complicata decat pare acum. Conjunctura economica internationala este pe cale sa devina deosebit de inconfortabila pentru Romania, iar daca clasa politica curenta nu se pricepe sa scoata tara din criza in conditiile actuale, atunci chiar ca nu exista speranta pentru relansarea economiei fara o modificare radicala a clasei politice.
Conform datelor statistice, in Europa exista o serie de tari care au iesit din recesiune. Printre aceste tari se numara Germania, Ungaria, Bulgaria etc. Ne permitem sa fim extrem de rezervati in privinta datelor statistice care se refera la aceste miraculoase rasturnari de situatii economice. Al doilea semestru al anului curent si primul semestru al anului viitor vor fi dramatice pentru sistemul economic global. In 2008, prabusirea pietei imobiliare din SUA aproape ca a dinamitat in nefiinta intregul sistem financiar global, iar socul care urmeaza va fi cel putin la fel de puternic in privinta SUA, iar pe plan global va fi corelat cu crizele bugetare care afecteaza toate tarile europene. Exista sanse reale sa ne trezim cu un cataclism economic incontrolabil, iar evitarea unui colaps al sistemelor sociale si al mecanismelor puterii de stat in Romania sa devina o misiune imposibila.
Declansatorul urmatorului val al crizei va fi, la fel ca in 2008, piata imobiliara americana. Simplificand, mecanismul prin care piata imobiliara americana afecteaza substantial sanatatea economiei mondiale poate fi explicat in urmatorul mod:
1. In perioada 2003-2007, bancile americane incurajate de anumiti factori de ordin politic, au relaxat substantial standardele de creditare pentru imprumuturi ipotecare si au demarat o adevarata frenezie a achizitiilor imobiliare in randul populatiei din SUA.
2. Practic, orice american avea posibilitatea sa obtina un credit imobiliar pentru sume care deseori depaseau un milion de Dolari. Printre cei care au obtinut astfel de credite se numarau inclusiv someri si persoane cu invaliditate permanenta, adica persoane cu sanse nule sa ramburseze creditele luate.
3. Fenomenul creditarii in masa a generat o crestere aproape verticala a preturilor la locuinte vechi si mai ales noi, generand si o crestere economica falsa bazata, in principal, pe sectorul constructiilor.
4. Bancile se simteau confortabil cu acordarea creditelor deosebit de riscante datorita urmatorilor factori:
a. Suportului politic de la Washington pentru astfel de actiuni cu caracter “social”.
b. Piata era in crestere si conducatorii bancilor considerau ca vor reusi sa vanda in profit casele ipotecate in cazul creditelor neperformante.
c. Portofoliile de credite au fost “impachetate” in produse derivate, iar agentiile de rating au fost “convinse” prin diverse modalitati creative sa acorde acestor instrumente investitionale toxice ratinguri egale cu cele acordate obligatiunilor de stat americane sau europene. Dupa aceasta “procedura cosmetica”, instrumentele investitionale toxice au fost vandute investitorilor institutionali din toata lumea.
5. Majoritatea creditelor erau acordate cu o dobanda variabila care “intra in functiune” peste 2-4 ani dupa acordarea creditului. In “perioada de gratie”, dobanda anuala la astfel de credite se situa la nivelul de 0,1%-0,5%, permitand chiar si familiilor care traiau exclusiv din ajutor social sa faca achizitii imobiliare de ordinul milioanelor de Dolari. Managementul bancilor era perfect satisfacut de aceasta situatie, incasand bonusuri calculate in functie de valoarea creditelor acordate si nu de rata de rambursare a acestora.
6. In 2007, piata imobiliara a atins punctul de saturatie si preturile au inceput sa scada. Concomitent cu acest fenomen, un numar semnificativ de credite au ajuns la momentul “resetarii” la o rata de dobanda variabila care ajungea la 8-12% pe an, ceea ce a condus la o rata de neperformanta de 95-99% a unor tipuri de credite ipotecare.
7. Contractele derivative incheiate pe performanta creditelor imobiliare au avut o valoare nominala cumulata care a depasit cu mult valoarea creditelor pe care se bazau contractele in cauza. Din aceasta cauza, atunci cand in 2007-2008 au fost “resetate” credite imobiliare in valoare de aproximativ 537 miliarde de Dolari, sistemul financiar american a avut nevoie de ajutor din partea statului, in valoare de peste 1 trilion de Dolari. Bancile din Europa si Asia, care au investit in aceste instrumente financiare toxice, au avut si ele nevoie de ajutor din partea statelor, unele banci fiind de facto nationalizate.
8. Bancile internationale, aflate in dificultate, nu au avut nici bani si nici dorinta sa mentina nivelul de creditare care sustinea cresterea economica bazata pe consum care a existat in Europa de Est si alte piete emergente. Aceasta situatie a declansat o serie de crize imobiliare si financiare pe plan regional, iar atunci cand liniile de finantare pentru credite imobiliare, de consum si cele corporative au fost reduse, iar dobanda pentru creditele acordate statului a crescut, Romania a simtit efectul crizei financiare globale.
Anul 2009 a fost, conform opiniilor mai multor specialisti printre care se numara si profesorul Nouriel Roubini, un “an de repaus” in care valoarea creditelor imobiliare care au ajuns la momentul de “resetare” a dobanzii a fost redusa. In perioada 2010-2011, valoarea creditelor imobiliare care au sanse substantiale sa devina neperformante si sa loveasca inca o data in sistemul financiar global se ridica la aproximativ 800 de miliarde de Dolari, fara a lua in calcul creditele acordate in alte tari decat SUA.
Al doilea val al crizei va fi naprasnic, iar optiunile de contracarare a efectelor crizei sunt limitate. Guvernele au pierdut din credibilitate si nu mai pot sa salveze bancile aflate in dificultate, pentru ca acum au nevoie sa se imprumute pentru a atenua efectele crizelor bugetare. Fondul Monetar International nu mai are resurse sa participe eficient la salvarea Greciei, iar in cazul unor noi situatii de acelasi gen (care sigur vor aparea in curand) aceasta institutie va trebui sa-si recunoasca neputinta.
Clasa politica si electoratul din Romania nu vad si nu se pregatesc pentru raul care urmeaza sa vina. Ar fi deosebit de indicat sa schimbam echipa de la timona statului, pentru ca in perioada urmatoare nu vom putea miza decat pe competenta conducatorilor nostri.
sursa: cronicaromana.ro