Lipsa de încredere macină totul. Autoritățile nu au încredere în oameni și dau toate semnele vizibile pline de aroganță și de dispreț că nu au încredere. Oamenii, la rîndul lor, au o scîrbă și o furie și o ură la adresa incompetenților și ticăloșilor care s-au nimerit zilele astea la conducerea țării. Nimeni nu are încredere în nimeni. Nimeni nu mai are răbdare. Nimeni nu mai are toleranță și îngăduință. Totul în jur e dușman, merită să fie călcat în picioare. Două tabere lipsite de orice fel de umanitate. Trei tabere. Cinci. Cinci sute. Cinci milioane. Ne atomizăm la nivel de unități ireconciliabile.
Furia și ura sînt o constantă a istoriei omenirii. Nu sîntem nici primii, nici ultimii care să sucumbe acestor emoții negative. De altminteri, emoția negativă este cît se poate de pozitivă de fapt, în mobilizarea acțiunii. Oamenii nu ar fi în stare de fapte mari, fie bune, fie rele, dacă nu sînt motorizați de benzina emoției. Istoria e plină de ură și de patimă și de tot soiul de blestemății întreprinse în numele unor mari idei care de fapt au fost niște păcăleli, suport discursiv pentru emoția pură, animalică. Radu Tudor? Cristian Tudor Popescu? Andrei Caramitru? Mirel Palada? Ha. A fost lumea plină de de-alde d-ăștia, de la prima piatră aruncată și de la primul blestem proferat.
Vom trăi în ură și în furie și în scîrbă și în dispreț de aici încolo. Nimeni nu are nici un motiv să facă primul pas către celălalt, să spună: în mod paradoxal, deși ești o bestie și o împuțiciune și o jigodie, de fapt ești și tu om. Nimeni nu va face asta. Și e bine să fie așa. Să nu rămînă piatră peste piatră. Și să ne urîm unii pe alții pînă o să ne iasă ficatul pe gură și sufletul pe urechi. Nu merităm altceva. Sîntem sortiți să fim plini de scîrbă și să ne motivăm furia și ura și neputința. Neputința. Neputința.
Beți încet, că trăiți în cea mai bună dintre lumi. Beți și urîți și consumați-vă încet otrava pe dinăuntru. Altceva n-aveți ce face.
Ghinion.
Autor: Mirel Palada