Citesc un articol recent, într-o oficilă de-aia oficială de-a Securității și de-a intereselor occidentale, privitor la dificultățile Statelor Unite de a spiona în China. Vina este dată îndeosebi pe “lipsa acută de vorbitori ai limbii mandarine”.
Da, da. Cum să nu. Dream on. Dificultatea nu e să găsiți vorbitori de limbă chineză, dragii mei șpioni yankei. Nuuu. E o chestie mult mai simplă, ce ține de morală, nu de lingvistică.
Dificultatea este să găsiți trădători în China. Simplu. Ellementary, my dear Watson de la CIA.
Pentru că ăia mici și cu ochii chinezești, ce să vezi?
A micuț: sînt patrioți, adică naționaliști și-și iubesc țara și nu prea dau în brînci să și-o trădeze în fața dușmanului imperialist. Generații întregi de chinezi înțeleg că țara lor e mai importantă decît alte țări. Definiția standard a patriotismului. Adică a naționalismului.
Și B micuț: statul chinez chiar prinde trădătorii și chiar îi belește. With extreme prejudice. Nici nu-i mai găsești, nici nu mai auzi de ei. Așa cum se cuvine în riscanta, nasoala și ingrata meserie de șpion care-și trădează țara.
Și uite așa, na să vezi belea, America nu poate spiona în China. Să mă ierte ligviștii de la Langley. N-am găsit altă rimă.
Eheee, unde sînt frumoasele cîmpii de vînătoare ale României, unde nu numai că găsești trădători, dar aceia chiar și dau în brînci de entuziasm să-și denigreze țara, s-o pună pe tavă de argint stăpînului și să îndeplinească toate sarcinile imperialiste cu exces de zel, mai mult chiar și decît cer stăpînii care se uită perplecși la entuziasmul slugarnic al slugilor trădătoare.
Eheee. Nu mai găsiți voi țară ca România, să-și lase chiloții în vine în mod exemplar. Lingători de clanțe în România? Pe toate drumurile. Îi iei la kil, la snop, ca pătrunjelul la tarabă. Lingători de clanțe în China? Cam nu. Cam deloc.
Cam nasol.
Ghinion.
Autor: Mirel Palada