Este greu de spus cât va dura, dar schimbarea opiniei în direcția acceptării suveranismului ca politică națională începe să se simtă printre politicienii români.
Faptul că un partid de guvernământ de stânga, PSD, recurge la „apărarea moralei creștine”, deci îmbrățișează o valoare diferită față de valorile impuse de UE, pentru a-și justifică unele acțiuni, faptul că în tot spectrul politic românesc apar voci care consideră că prețurile ridicate la energie și că impunerile Bruxelles-ului pentru restricții nu se justifică pentru România, dovedesc faptul că apar breșe în politica de acceptare necondiționată a politicilor globaliste impuse de UE.
Prin tăcerea sa, probabil că președintele Iohannis este, în momentul de față, principalul oponent al acestei tendințe de manifestare a suveranismului românesc.
O simplă privire și analiză a situației geopolitice ne duce la concluzia că România se află astăzi într-o poziție favorabilă pentru o schimbare în favoarea intereselor sale.
Victoria național – conservatorismului din Italia constituie un imbold pentru fostele țări comuniste europene, dar nu numai, să-i urmeze exemplul.
Și, nu mai departe de sudul Dunării, în Bulgaria, un partid conservator câștigă alegerile parlamentare.
În același timp, mesajele stângace și chiar ofensatoare transmise de Ursula Von der Leyen, care îndeamnă la o politică de raționalizări și privațiuni tocmai pentru popoarele care au trăit astfel de lipsuri sub jugul comunist, constituie un motiv suplimentar ca în România să se producă o reîntoarcere spre suveranism și spre promovarea intereselor naționale.
Războiul Rusiei împotriva civilizației, cu precădere cea din Europa, este un motiv esențial în demonstrarea solidarității europene.
Dar această solidaritate trebuie consolidată printr-o alianță de țări care înțeleg că interesele lor sunt apărate.
De aceea, nu este acum momentul ca Bruxelles să impună condiții inacceptabile pentru unul sau altul dintre membrii alianței în favoarea altora, așa cum procedează dna. Von der Leyen care prin pozițiile pe care le exprimă se manifestă în mod evident ca o reprezentantă a intereselor Germaniei.
Nu trebuie pierdut din vedere că România este mult mai bine situată decât Germania sau decât multe alte țări europene din punct de vedere energetic.
Într-adevăr, în noul context european de criză profundă, în care are loc o contracție puternică a economiei, țara noastră nu are ce pierde, ci, din contră, își va putea gestiona mult mai bine resursele de care are nevoie.
Dar, în acest caz de revoluție spre suveranism, va fi nevoie de aplicarea unor măsuri revoluționare de tranziție, cum ar fi măsurile pentru protecția socială menite să ajute populația să depășească perioada critică a iernii.
În acest sens, ținând cont de dependența mai redusă de sursele energetice decât majoritatea țărilor europene, o plafonare a prețurilor la energie devine o condiție obligatorie, indiferent de opoziția și presiunile externe.
Desigur, asta, concomitent cu o restricționare a exporturilor excesive ale resurselor noastre energetice.
Să nu se piardă din vedere că o asemenea politică de salvare a resurselor este necesară și pentru salvarea populației românești din Basarabia.
Iată de ce, România, ca bastion important al UE la Marea Neagră în condițiile amenințării rusești, are posibilitatea și obligația de a-și afirma în fața Bruxelles-ului, o politică fermă națională și suverană de promovare și apărare cu prioritate a intereselor propriului popor.
De obicei, asemenea politici devin benefice pentru dezvoltarea generală a unei țări, iar în cazul României, pot readuce acasă forța de muncă înstrăinată.
Desigur, un moratoriu național pentru asigurarea păcii sociale prin protecția populației și printr-o echitabilă distribuire a veniturilor, constituie condiția sine-qua-non a revoluției suveraniste.