A fost exact cum ma asteptam. Nu a iesit cu nimic din tiparul anilor precedenti. Acelasi spectacol batranicios, fara pic de culoare. Niste oameni s-au adunat pe margine, de la care teviziunile se zbateau sa smulga ca se bucura. Niste politicieni tepeni, la tribuna, care nu-si vorbeau unul cu altul decat daca erau din aceeasi tabara.
Aceeasi armata cu tehnica preponderent veche de 40 de ani, dar cu promisiuni de improspatare. Si promisiunile au fost aceleasi ca in anul trecut si in altii. Daca s-ar fi simtit si Unirea, sarbatoarea ar fi fost cu siguranta alta, dar tocmai Unirea a chiulit.Doar fasolea cu ciolan nu a lipsit. A fost elementul principal, pe care s-a batut atata moneda incat 1 Decembrie se putea numi Ziua Unirii Romanilor cu Fasolea.
Gafa sau cinism?
Nici nu avea cum sa iasa ceva bun din marea sarbatoare din moment ce traseul i-a fost inzorzonat de gafe si mandrie prosteasca. Klaus Iohannis nu a pregetat o secunda sa-si etaleze necunoasterea istoriei, afirmand, cu un timp in urma, ca Romania este o natiune tanara, care implineste 100 de ani. Nu se referea la Romania moderna, de dupa 1859 sau 1918, ci la trecutul ei, in general. Poti sa-i spui presedintelui ca, in curand, ar trebui aniversata „Romania 700”? Sigur ca poti, dar la ce ii ajuta? La el, istoria incepe cu ce i se pare ca da bine in dicurs si se termina acolo unde se simte la largime vorbind despre valorile europene. Atat de obsesiva a devenit tema asta incat, din dorinta de face sluj in fata stapanilor de la Bruxelles, comite gafe peste care nu ai cum sa treci.
A spune romanilor ca 1 Decembrie e sarbatoare europeana si ca Romania este iubita si pentru ceea ce nu este nu cred, totusi, ca ar mai putea fi gafa, ci un act de cinism calculat cu buna stiinta.
Nimic nu e bun
Atacarea permanenta a coalitiei de guvernare, chiar si in momentele festive prilejuite de Marea Unire, a fost a doua tema preferata. Nu a sesizat nici macar o secunda ca 1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei. Si ce daca e? Sau tocmai de aia, a vrut sa ne mai administreze inca o lectie in stilul lui grosolan, atat la sedinta solemna a Parlamentului, unde a fost invitat, cat si la receptia oferita la Palatul Cotroceni. Toata mizeria asta seamana cu badarania celui care, invitat la masa fiind, critica tot ce i se pune in fata. Friptura nu e prea patrunsa, aperitivul este lipsit de design estetic, pestele are cam multe oase, vinul e acru si prajiturile nu sunt insiropate. Se vede cu ochiul liber ca nu ii convine, dar te intrebi de ce nu pleaca, spre multumirea si linistea mesenilor?
Ocazia ratata
Ziua Marii Uniri, Ziua Nationala a Romaniei unde Iohannis este presedinte s-a sufocat sub masca falsitatii. Nicaieri nu am vazut bucurie, nicaieri nu am sesizat zambete sincere, ci numai de protocol. Unul scortos si acru, in disonanta totala cu simbolistica zilei. Politicienii s-au impartit in tabere, fiecare cu ai lui. Participarea Vioricai Dancila, a lui Dragnea si a lui Tariceanu la parada din Bucuresti nu inseamna ca au incheiat ostilitatile sau ca Iohannis, incepand de a doua zi, ii va iubi. Vor continua disputele, presedintele va pandi orice moment pentru a-i prinde descoperiti si a-i executa. Disputa pe numirea noilor ministri va continua ca si pana acum, mai ales ca Iohannis a avertizat ca PSD nu are cum sa-i dea vreun ultimatum. Spre pranz, Iohannis si opozitia s-au adunat la Alba Iulia, iar Dancila si guvernul s-au regrupat la Focsani. Fiecare cu ai lui, cu sarbatoarea lor. Romania, insa, a ramas unita. Cu saracia, cu drumurile pe care cu greu se poate circula, cu sanatatea mizerabila, cu dusmania, cu scandalul politic si setea de razbunare. Ziua Marii Unirii? Poate la bicentenar, acum am ratat ocazia.
Autor: Valentin Boeru
Sursa: national.ro