Se lucrează de fapt la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații, a fibrei care a mai rămas din ce a moștenit acest neam de la înaintașii săi. Se lucrează așa și pentru că nimeni nu se împotrivește, nimeni nu ia atitudine. Au încercat cele două femei să se ia în gură cu ăștia, dar fără succes, pentru că și ele sunt ușor de atacat. Se manifestă Șoșoacă și într-o oarecare măsură acoperă o parte din nemulțumirile noastre, dar este rapid pusă la punct și iată, a început să tacă foarte zgomotos. Tot aud că locuitorii Sectorului I merită ceea ce au, sau că bucureștenii sunt vinovați…Sunt prostii, votul nostru nu a contat nici cât negru sub unghie, iar acolo unde STS ul nu izbutise să schimbe rezultatele s-a furat la adăpostul promisiunii că nu vor funcționa camerele de supraveghere, așadar ajungem tot la faptul că votul este o prostie într-o societate tiranică, nedemocrată, liberală, de dreapta. Nu avem sprijin în partidele de Opoziție, sunt tot ale Securității și așteaptă să preia locul tâlharilor de drumul mare care guvernează acum. Sincer, nu văd soluție democratică, țara este înconjurată de hiene care o sfâșie fără jenă, fără teamă de răspundere, arborând rânjetul sinistru al cuvântului Ghinion!
Este vreo vină a cuiva? Cu siguranță, dar asta se poate analiza și repara într-o lume normală ori ce trăim noi este anormalitatea la ea acasă. Divizat și învrăjbit, lăsat liber să înjure și să se răcorească pe rețelele de socializare, acest popor nu mai contează. Singur și-a ucis liderii, singur și-a denigrat valorile, singur și-a pus lațul de gât și singur se va arunca în gol omorându-se nu doar pe el ci toată speranța Lumii. Dumnezeu, la care mă rog în fiecare clipă nu ne-a dat niciun semn, suntem locuitorii Sodomei și Gomorei, judecați și condamnați să ispășească de data aceasta nu pentru desfrânarea lor ci pentru neiubirea de țară, de aproape, de adevăr, de demnitate, de condiție umană. Uitați-vă la cei care ne omoară ce chipuri sinistre au, cât de teribil este imprimat pe el semnul Fiarei și veți vedea cât de cumplit este destinul care ni s-a plămădit. Este destinul celor care au făcut din trădare un mod de viață Când nemernicul trădător i-a arătat lui Traian drumul prin munte care cobora deasupra Sarmisegetuzei se scria deja acest destin nefericit al unui neam uriaș, puternic, dar care are în el sâmburele autodistrugerii. Vom ajunge la fundul sacului ca să înțelegem că merităm acest lucru. În timp ce ne erau omorâți conducătorii, în timp ce ne era distrusă cultura am preferat să stăm cu botul în blidul de ciorbă ca și cum nu ne privea pe noi acest lucru. Ciorbari și mămăligari, am inventat proverbe care să ne justifice lașitatea și bucuria trădării, capul plecat sabia nu-l taie zicem de câteva mii de ani și ne bucurăm de câtă înțelepciune am izbutit să scornim. Sabia nu taie niciodată capul plecat pentru că acel cap nu merită această onoare.
Nu am să mă dezic de Dumnezeu, nu am să mă dezic de neamul meu în care cred, nu am să fug din această țară sortită a fi spulberată, dar mi-e foarte clar că ceea ce noi numim astăzi “român” este o minciună sfruntată aruncată în sufletele noastre de o istorie covârșitor nefericită. Voi trăi aici și voi muri aici cu dorul amintirii de a fi fost dac. Istoria mea se oprește în clipa în care unul dintre noi l-a trădat pe Decebal. Atunci s-a născut această gloată care ține capul plecat și suportă balele acestor scursuri. Da, am repetat istoria, am fost mari și ne-am prăbușit nu pentru că alții au fost neapărat mai tari ci pentru că noi nu am fost demni de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, o țară infinit de frumoasă, infinit de bogată și pe care am pângărit-o numind-o Grădina Maicii Domnului și lăsând-o de fiecare dată pradă mizeriei din noi și din alții.! Dacă am fi simțit ceva în cel mai ascuns colțișor al sufletelor noastre nu am fi permis așa ceva. Dumnezeu nu-ți face gard la curte și probabil că Edenul nu a fost aici sau nu va mai fi localizat aici. Aici pute a lene, a ticăloșie, a trădare, a nesimțire. Această populație nu-l vrea pe Dumnezeu, măcar în asta descopăr o anume demnitate a necredinței și-mi scot pălăria, sunteți viteji, oameni buni în a susține și încuraja neomenia și v-ați așezat Anticristul în toate demnitățile posibile, laice și bisericești pentru a fi siguri de victorie.
Cât de minunată trebuie să fie bucuria distrugerii?
Cât de desfătătoare trebuie să fie senzația sângelui care curge pe mâini?
Cât de hăulitor de asurzitoare trebuie să fie puterea de a rage blasfemii în timp ce-ți faci cruce mimând evlavia?
Îmi scot pălăria, nici eu, om de teatru care are cel de-al treilea ochi deschis nu mi-am putut imagina așa ceva.
Îmi scot pălăria și plec într-o lungă călătorie în timp. Mă duc să-l găsesc pe nemernicul care l-a trădat pe Decebal și am să-l omor cu mâinile mele!
Autor: Mihai Malaimare