Ies pe stradă, văd o mașină din care se descarcă tomberoane noi, puse la dispoziție de Primăria sect I. Văd un domn cu pălărie, ochelari, pix și hârtii în mâna. Semnalez că deși au fost schimbate tomberoanele pe strada mea, pe mine m-au sărit. Explic situația. Îmi solicită buletinul. Alerg într-un suflet și i-l aduc. Îl privește, mi-l înapoiază spunându-mi pisicher:
– eu nu distribui tomberoane pe strada dumneavoastră.
Este evident că distribuie pe o altă stradă, dau să întreb ce este de făcut, îmi aruncă o privire scârbită pentru că dau dovadă de atâta cretinism. Iau buletinul și plec. La urmă urmelor:
1- eu nu recunosc administrația sect. I deoarece votul a fost evident FURAT ( a văzut o țară întreagă la televizor)
2- cum este primărița văd că este și subordonatul (ceea ce este firesc și tocmai din această cauză, mai abitir nu recunosc dispozitiile unei administrații realizate prin furt.
Așadar, eu rămân cu tomberoanele dinainte, deoarece, nu-i așa, înainte era mai bine. În orice caz, ăla de dinainte, cu toate păcatele lui, nu a fost prins cu mâinile în sacii de voturi. Probabil că atunci nu erau camere. Ghinion, cum ar veni, dar cine se sinchisește? Apropo de asta, cred că SRI, Autoritatea electorală, Jandarmeria, Poliția, Parlamentul și Guvernul României să nu uite că sunt complici la furt în dauna interesului public și având în vedere că beneficiara furtului este o cetățeana străină, aș zice că instituțiile cu pricina pot fi acuzate de trădare a intereselor naționale. Astea nu se prescriu, domnilor și doamnelor și vă asigur că veți plăti în decursul vieților dumneavoastră. Cât privește soarta tomberoanelor mele, rămân pe poziție, le repar cu sfoară și scotch și aștept răbdător sentințele. E totuși furt, ce mama dracului, iar Academia Română încă nu a schimbat semantica acestui cuvânt!
Autor: Mihai Malaimare