“Problema Europei de astăzi este diferenţa de competitivitate dintre Nord şi Sud”, declara guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Confirmarea unei asemenea aprecieri avea să vină doar după câteva ore, când miniştrii de Finanţe din zona euro, reuniţi la Madrid, au hotărât să introducă un control al decalajelor de competitivitate din Euroland.
Când grecii au intrat în zona euro au spus că puterea lor de cumpărare reprezintă peste 90% din media Uniunii Europene. Multă lume a pus sub semnul întrebării o asemenea afirmaţie, dar nimeni nu a avut curiozitatea să vadă care este realitatea. După ce criza datoriei publice a Greciei a adus mari prejudicii monedei unice, se încearcă să se tragă învăţăminte din episodul elen. Încă de la viitoarea reuniune a Eurogrupului, va începe o trecere în revistă a competitivităţii ţărilor care au adoptat euro, câte două state în fiecare lună. Examinarea şi reducerea decalajelor de competitivitate fac însă parte dintr-un pachet de măsuri menite să ducă, în scurt timp, la “o prefacere totală” a guvernanţei economice atât în zona euro, cât şi în Uniunea Europeană.
Executivul de la Bruxelles va face, în următoarele săptămâni, propuneri în vederea reformării Pactului de Stabilitate şi Creştere, ameliorării coordonării economice şi punerii în funcţiune a unui mecanism anticriză permanent. Preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, vorbea despre înăsprirea sancţiunilor prevăzute în Pact, introducerea de reguli mai stricte pentru ţinerea în frâu a datoriei publice, consolidarea supravegherii bugetare şi acoperirea golurilor constatate în sistemul de supraveghere şi în arsenalul de reacţie printr-un mecanism permanent de criză.
Derapajele financiare din Grecia au arătat cât se poate de clar riscurile deosebit de mari la care se supune o ţară dacă intră în zona euro “cu temele nefăcute”, cum se exprima directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, în Parlamentul României.
Într-adevăr, nu este vorba numai de criteriile de convergenţă nominale, pe care nici pe acelea nu le îndeplinim, ci şi de cele reale, care au fost mereu băgate sub preş de către guvernanţii noştri, care au şi uitat de ele. Avem în vedere, îndeosebi, structura economiei, care trebuie să fie cât mai apropiată de structura celorlalte ţări din zona euro. Nu poţi să te duci cu gospodării de subzistenţă, venite din epoci de mult apuse, într-o lume cu agricultură performantă. Avem nu numai probleme structurale, ci şi bugetare, de legislaţia muncii. Dar handicapul cel mai mare faţă de zona euro este lipsa infrastructurii.
Menţinerea obiectivului de trecere la euro în 2015 este importantă deoarece reprezintă un stimulent pentru realizarea reformelor necesare şi, în acelaşi timp, un semnal favorabil dat investitorilor străini, care au internalizat şi puţinele plasamente de capital pe care le mai fac în funcţie de obiectivul anunţat de Bucureşti. Dacă România va avea o abatere semnificativă de la anul 2015, investitorii străini nu vor întârzia să ne penalizeze prin scumpirea creditelor acordate.
Consecinţele pe plan intern se văd deja cu ochiul liber. Haosul actual, în care toată lumea cere bani, se datoreşte tocmai faptului că nu există asumat decât declarativ obiectivul aderării la zona euro. La adoptarea monedei unice sunt la fel de importante scopul final şi drumul până acolo. Pe un asemenea drum nu trebuie să te abaţi, la stânga sau la dreapta, pentru că este foarte îngust. Probabil că, din această cauză, politicienii noştri evită un asemenea drum şi preferă să meargă pe trei cărări. Nota de plată pentru România va fi însă extrem de încărcată, deoarece perpetuarea lipsei de competitivitate va duce la sărăcirea continuă a populaţiei.
Gheorghe CERCELESCU
sursa: gandul.info