„Actualul tip de vaccinuri este total inadecvat și chiar foarte periculos atunci când este folosit în campanii de vaccinare în masă în timpul unei pandemii virale”. Dr. Geert Vanden Bossche, virusolog independent și expert în vaccinuri, a avut începând din luna martie mai multe intervenții publice, în care avertizează asupra riscurilor folosirii vaccinării în timpul pandemiei de Covid-19 și a adresat o scrisoare deschisă adresată Organizației Mondiale a Sănătății, chemând la dialog și imediată intervenție toate autoritățile, oamenii de știință și experții din întreaga lume, aceasta fiind unica și cea mai importantă urgență de sănătate publică. […] Măsurile luate până acum împotriva pandemiei de Covid nu fac decât să transforme un virus relativ inofensiv într-o armă biologică de distrugere în masă. Vaccinarea în masă poate provoca o catastrofă globală fără egal deoarece promovează apariția unor noi variante dominante, mai infecțioase. Soluțiile sunt fie lăsarea pandemiei să-și desfășoare cursul natural, fie înlocuirea actualelor vaccinuri ucigașe cu vaccinuri salvatoare de vieți. (Geert Vanden Bossche, virusolog care a lucrat pentru Bill Gates)[1]
De ce campaniile de vaccinare în masă Covid-19 promovează dominarea variantelor selective de salvare prin imunizare?
„Campaniile de vaccinare în masă pot reduce substanțial ratele de infectoni și, prin urmare, apariția unei noi variante a virusului. Deci, îmbunătățirea campaniilor de vaccinare ar trebui să poată preveni circulația variantelor suplimentare”. De ce acest postulat simplist este fundamental greșit? În primul rând, pentru ca variantele mai infecțioase emergente să-și sporească potența și să devină bine stabilite, trebuie să se adapteze la presiunea imună suboptimală din care au scăpat. Pentru a adapta virușii pentru a crește la niveluri infecțioase ridicate sub condiții suboptali, este esențial să treci virusul în mod repetat sub aceleași condiții de „stres”. În mod similar, transmiterea repetată de la persoană la persoană a unui virus extrem de mutabil sub presiune imunitară selectivă și suboptală similară ar permite „antrenarea” variantelor selectate de salvare prin imunizare. Acest lucru va avea ca rezultat ultima dată adaptarea variantei virale și astfel va permite o replicare complet alimentată sub condiții care inițial au restricționat replicarea acesteia.
Toate variantele Sars-CoV-2 mai infecțioase sunt caracterizate de mutanți care sunt direcționați către proteina spike (S) (numită aici: „variante S”). Selectonul de mutatnți direcționați de S permite legarea îmbunătățită a acestor variante de receptorul celulei A.C.E.-2. În virtutea legării lor sporite la receptorii celulari de pe celulele epiteliale respiratorii, variantele S sunt capabile să depășească limitele de infecțiozitate impuse de anticorpii S-specificc (Abs). În absența măsurilor de prevenire a infecției sau a campaniilor de vaccinare în masă, variantele S care apar în mod spontan nu au nicio oportunitate de a concura cu virusul sălbatic care circulă deoarece nu există un mecanism selectiv de presiune imună care să le adapteze la gazda umană. În cazul infectării de novo a unei populații seronegatve cu Sars-CoV-2, nu există o presiune imună selectivă care ar putea promova replicarea și propagarea variantelor S de evadare imună. În cazul în care subiecții au fost pregătiți anterior ca rezultat al infecției cu Sars-CoV-2 de tip sălbatic, expunerea lor ulterioară la varianta S antgen (S ’) va aminti un răspuns puternic montat de Abs care recunoaște efectiv atât S cât și S’[2].
În cele din urmă, subiecții care se află în procesul de seroconvertire ca rezultat al infectării cu Coronavirus (CoV) nu vor fi susceptibili la re-infectarea cu un alt CoV din cauza imunității înnăscute antvirale. Deci, în niciunul dintre cazurile menționate mai sus, variantele S nu au posibilitatea de a se reproduce și de a se propaga în mod repetat sub presiunea imunitară selectivă suboptală. Aceasta înseamnă că, sub condițiile agentului infecțios natural, adaptarea variantelor de salvare prin imunizare S-selectve nu apare de obicei. Acest lucru pare confirmat de rezultatele caracterizării virusului pe probe de autopsie arhivistică de la subiecți care au cedat la gripă în timpul pandemiei din 1918. Probele izolate în timpul celui de-al doilea val, cel mai sever, nu au indicat nicio contribuție din tulpinile variante[3].
Conditonii suboptali apar atunci când virusul este, de exemplu, inoculat pe celule gazdă care nu sunt de obicei permisive pentru virus, când este crescut pe cultură celulară la temperatura suboptimală sau în prezența anticorpilor subneutralizanti
Autor: Geert Vanden Bossche, DVM, dr. (31 martie 2021) [4]
Cu toate acestea, în cazul vaccinării în masă, există o mulțime de oportunități ca variantele S care apar spontan să experimenteze presiunea imunitară selectivă. Campaniile de vaccinare în masă vor determina cohorte mari de populație, care nu au fost pregătite anterior, să se seroconverteze împotriva proteinei S și chiar să mențină Abs suboptmal pentru o anumită perioadă de timp (de exemplu, în cei care așteaptă a doua doză de vaccin cu două lovituri) în timp ce sunt expuși la variante virale emergente spontan. Astfel de cohorte includ persoanele care nu au fost infectate anterior deloc, precum și subiecții care au fost infectați asimptomatic și au prezentat doar abterii de scurtă durată, probabil din cauza lipsei unei amorsări adecvate[5].
Vaccinarea în masă a grupurilor vulnerabile nu blochează lanțurile de transmisie virală, ci redirecționează din ce în ce mai mult evenimentele de transmisie către purtătorii asimptomatici (de exemplu, subiecții vaccinați, precum și persoanele tinere și sănătoase care nu au fost încă vaccinate, dintre care mai mulți au experimentat un infecton asimptomatic fără montarea efectelor de lungă durată.
Deoarece campaniile de vaccinare în masă în desfășurare schimbă „rezervorul” de transmitere virală la subiecții infectați asimptomatologic (fie că sunt sau nu vaccinați), probabilitatea ca subiecții nevaccinați, anterior asimptomatici infectați să experimenteze re-infectarea cu Sars-CoV-2 în timp ce sunt înzestrați cu suboptimal și ant-S Abs de scurtă durată crește substanțial. Aceasta înseamnă că, în cadrul populației care este acum implicată cel mai activ în transmiterea virală, noile variante S emergente spontan au o mulțime de oportunități de a trai
Notă biografică – Geert Vanden Bossche
Geert Vanden Bossche și-a primit licența la Universitatea din Ghent, Belgia, și doctoratul în virusologie la Universitatea din Hohenheim, Germania. A ocupat diverse funcții la universități din Belgia și Germania. După cariera sa în Academia, Geert s-a alăturat mai multor companii de vaccinare („G.S.K. Biologicals”, „Novartis Vaccines”, „Solvay Biologicals”) pentru a îndeplini diverse roluri în cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor, apoi s s-a alăturat echipei Global Health Discovery a Fundației Bill & Melinda Gates din Seattle (S.U.A.) în calitate de Senior Program Officer; a lucrat cu Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare (G.A.V.I) din Geneva ca Senior Program Program Ebola. La G.A.V.I. a urmărit eforturile de a dezvolta un vaccin Ebola. De asemenea, el a reprezentat G.A.V.I. în foruri cu alți parteneri, inclusiv O.M.S., pentru a revizui progresele în lupta împotriva Ebola și pentru a construi planuri de pregătire globală pentru pandemie.
————————————————————–