Aceeași campanie de dezinformare folosită la alegerile din SUA din 2016 și 2020 pentru a-l defăima pe Donald Trump este folosită împotriva premierului ungar Viktor Orbán, presa de stânga încercând să lege victoria electorală răsunătoare a lui Orbán de duminică de relația sa anterioară cu președintele rus Vladimir Putin.
În 2020, rețelele de știri din SUA care s-au opus lui Trump, precum CNN, au folosit intens subiectul despre relația lui Trump cu Rusia ca armă politică internă. Când a apărut vestea despre laptopul pierdut al lui Hunter Biden, care conținea dovezi clare că acesta a participat la tranzacții ilegale în Ucraina, Rusia și China, aceste rețele s-au grăbit să-l eticheteze drept un complot rusesc pentru a influența alegerile.
Cu toate acestea, recent, aproape toate instituțiile de știri liberale, inclusiv New York Times, au trebuit să recunoască că au greșit și că povestea laptopului a fost adevărată tot timpul. Ei, deloc surprinzător, neagă încă orice denaturare intenționată a faptelor pentru a-și proteja candidatul favorit la președinție. Cei 51 de oficiali ai serviciilor de informații care au mințit în mod deschis că laptopul a fost legat de o campanie de informații rusești au refuzat, de asemenea, să își ceară scuze sau chiar să răspundă la ultimele dezvăluiri.
Ceea ce a funcționat în timpul alegerilor din SUA va funcționa, fără îndoială, împotriva inamicului numărul unu al UE: Viktor Orban, sau cel puțin așa credea establishmentul progresist global. Invazia Rusiei a fost văzută ca o oportunitate incredibilă în eforturile lor de a-l îndepărta de la putere pe liderul maghiar. Ei credeau că pot transforma relația trecută dintre Moscova și Budapesta, care se baza pe interese reciproce, într-o conspirație nefastă.
Toată lumea, de la rețelele de televiziune scandinave până la principalele instituții de presă occidentale, produceau povești bizare de tipul „câinele lui Putin” cu câteva zile înainte de alegerile din Ungaria, în efortul de a influența alegerile.
Deși liderul opoziției maghiare, Péter Márki-Zay, a negat afirmațiile conform cărora i-ar fi cerut președintelui ucrainean Volodimir Zelensky sprijin politic înainte de alegeri, discuțiile dintre cei doi au avut loc de fapt, iar Zelensky și o serie de alți politicieni ucraineni s-au angajat în critici dure împotriva lui Orbán cu doar câteva zile înainte de alegeri, acuzându-l în mod fals că este „singurul din Europa” care susține public Rusia și „nu depune niciun efort pentru a opri războiul”. Aceste afirmații au fost făcute în ciuda faptului că Ungaria a acceptat cei mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor din lume.
Împingerea lui Zelensky de a ajuta opoziția înainte de alegeri nu a trecut neobservată la Budapesta, iar în noaptea alegerilor premierul reales l-a identificat pe liderul ucrainean drept unul dintre „oponenții” săi internaționali, care a făcut lobby pentru stânga maghiară.
În dimineața de după alegeri, a existat un titlu care domina ziarele occidentale: Orbán câștigase din cauza, sau în ciuda „legăturilor sale strânse cu Kremlinul”.
„Un domn Orban jubilând și-a declarat victoria, cu partidul său Fidesz susținut de Kremlin”, a declarat odată conservatorul Daily Telegraph. Purtătorul de cuvânt al guvernului german de stânga, Süddeutsche Zeitung, a mers atât de departe încât a lansat o minciună de-a dreptul, spunând că „În noaptea alegerilor, el (Orbán) l-a numit fără rușine pe președintele ucrainean Volodymyr Zelenskiy un „învins”.
Extrema stângă de la BBC, nedorind să rămână în urmă în lupta împotriva Ungariei, a scris: „Alegeri în Ungaria: victoria lui Viktor Orbán salutată de Putin”.
New York Times, neinteresat cu adevărat de fapte sau chiar de o aparență de obiectivitate, a publicat un titlu în care susținea că „Liderii pro-Putin din Ungaria și Serbia se pregătesc să câștige alegerile”.
Au existat literalmente sute de titluri provocatoare similare în întreaga lume, fără să se gândească la faptul că există alți lideri actuali sau foști în Europa cu relații reciproce mult mai cordiale cu Moscova (cum ar fi Germania), cu o balanță comercială exponențial mai mare (majoritatea statelor membre ale UE) și cu mult mai multe contacte diplomatice cu Moscova după invazia Ucrainei (Franța) decât între Putin și Orbán (niciunul).
Aceiași actori folosesc aceeași strategie de atribuire a vinovăției politice prin asociere văzută în timpul alegerilor din SUA din 2020, cu singura excepție că alegătorii maghiari s-au dovedit a fi nu numai mai rezistenți la astfel de interferențe maligne și manipulatoare, dar au reușit să transforme încercarea de manipulare a alegerilor de către elitele globaliste într-un miting electoral și de protest.
Aceste elite globaliste batjocoritoare au primit un răspuns pe măsură la o astfel de campanie de propagandă nerușinată, poporul maghiar rostind un „Nu” răsunător. Orbán a revenit la guvernare cu o majoritate mai mare decât oricând, iar cei care s-au aliat cu puternicul bloc anti-Orbán care domină în Occidentul liberal se pot întreba încă patru ani ce a mers prost.
Sursa: Angelo Davidescu