Ne place, nu ne place, românul e mare amator de funeralii ale caprei vecinului. Nu aș zice că dintr-o predispoziție sadică, ci dintr-o acută lipsă (și, deci, nevoie) de victorii personale. Îmi amintesc că atunci când a murit Dinu Patriciu mulți au jubilat în termenii: „și la ce i-a folosit că a fost cel mai bogat român dacă acum, uite, eu, un sărăntoc, încă mă bucur de viață, în timp ce el, cu toate milioanele lui, a devenit pământ de flori?”.
Genul acesta de „victorii personale” fără merit, în raport cu diverși indivizi din jur loviți de nenorociri cuvenite sau necuvenite, a ajuns pentru mulți compatrioți o formă de rezistență la nefericirea cotidiană.
De când cu marea „luptă anticorupție” din România, cu raportările triumfaliste ale DNA privind punerile sub acuzare și arestările preventive fără număr ale „ajunșilor” din țărișoară, fie ca e vorba de politicieni sau oameni de afaceri, jubilările revanșarde au căpătat dimensiuni homerice. Nu că nu ar fi existat și înainte, dar, parcă, se făceau mai cu perdea. Acum, sub pretextul slujirii unei cauze nobile, aceea a stârpirii hoției generalizate, exhibarea lor a ajuns absolut deșănțată. Mulți fac din ea stindard, ridicând-o chiar la rang de atitudine etică exemplară.
Pentru mine, oricât i-aș supăra pe unii, demonstrațiile masive de la inceputul acestui an împotriva Ordonanței 13 au ilustrat cum nu se poate mai bine cele afirmate anterior. Mulțimi uriașe s-au mobilizat fără precedent pentru a-și apăra dreptul de a se bucura de sânge. De suferința altora.
Sete de dreptate? Să fim serioși! Când penitenciarele noastre sunt lagăre ale morții pentru zeci de mii de oameni care nu au fost condamnați la moarte ci doar la o formă de reeducare care să le protejeze și, eventual, să le schimbe viața în bine, tu să ieși cu sutele de mii în stradă pentru a te opune unei măsuri de grațiere nu doar necesară ci și practicată frecvent în toate țările emancipate? Este asta o reacție de popor evoluat? De popor cu toate genele acasă?
Iar faptul că serviciile noastre secrete și-au propus și au reușit să exploateze o astfel de diformitate caracterologică prin amplificarea monstruoasă a fenomenului reprezintă, în sine, o recunoaștere a malformației. Și, ce e mai grav, o utilizare imorală a acesteia, în scopuri nedemocratice.
Din toată deprimanta mea constatare de mai sus ar fi de reținut două constante: predispoziția multor compatrioți de a se bucura de nefericirea altora și capacitatea unor instituții de forță ale țării de a specula această predispoziție.
Trebuie să acceptăm: chiar dacă nu mai sunt în stradă acum, sutele de mii de români care susțineau frenetic însănătoșirea morală a țării prin transferarea masivă a concetățenilor lor după gratii (fie acestea și gratiile unor lagăre de exterminare) există în continuare. Și nu doar că există dar abia așteaptă un prilej să iasă din nou din case.
Pe deasupra, nici profesioniștii manipulării, care s-au aflat discret, în spatele lor, nu au dispărut. Întreg potențialul de luptă a fost conservat.
Sigur, ceva la nivelul SRI s-a schimbat. După trecerea în rezervă a lui Florian Coldea mecanismele de manipulare prin Internet a așa zisei societăți civile nu au mai fost activate. Asta nu garantează, însă, că, la nevoie, nu ar putea fi.
Din acest motiv am apreciat în articolul trecut prudența ministrului Tudorel Toader. Atâta vreme cât încă există pericolul reeditării protestelor din ianuarie, este preferabil ca el să fie evitat.
Câțiva cititori m-au mustrat pentru această poziție. E dreptul lor, îl respect!
Cum este și dreptul meu de a crede și susține în continuare că masa critică anti-Kovesi este foarte apropape de a fi atinsă. Dacă, nu cumva, a și fost!
Sunt de acord că Tudorel Toader nu acționează după capul său. El doar trece, prin prisma temperamentului său defensiv și răbdător, tactici care i se sugerează. De unde vin acestea? De la tabăra mai puternică. Tabără care, după evoluțiile recente, nu pare deloc a fi cea a Laurei Kovesi.
Este, încă, vacanță. Și parlamentară și școlară și universitară și socială. Bateriile sunt puse la încărcat. Inclusiv cele ale artileriei cu dezvăluiri. Deocamdată se acționează la nivel de infrastructură. Se sapă tranșee, se jalonează piste de decolare – aterizare, se tatonează și se repoziționează instituții suport.
Se vor declanșa însă, în curând, canonadele. Va răspunde Inspecția Judiciară, va reacționa Tudorel Toader și, poate cel mai important, vor continua, galopant, dezvăluirile…
Suspansul e în creștere.
Se apropie deznodământul…
Sursa: Contele de Saint Germain