Cu totii am observat in ultima vreme inmultirea caraghiosilor cu pretentii de istorici care se dau de ceasul mortii in incercarea lor penibila de a ne convinge ca Mihai Viteazul nu a fost nici pe departe eroul national pe care il stim, marele luptator anti-otoman, infaptuitorul Unirii de la 1600.
Astfel, netrebnicele creaturi pretind ca Mihai a fost un aventurier fara constiinta nationala, manat in actiunile lui de motivatii mercantile, ca nu prea i-a batut pe turci si ca nu prea a fost infaptuitorul Unirii de la 1.600…
Haideti sa vedem insa ce spun contemporanii lui STRAINI, cei care l-au cunoscut, cei care i-au stiut faptele. Documente in ordine cronologica:
Scrisoarea capitanului Albert Kiraly catre principele Ardealului, Sigismund Bathory, despre batalia de la Calugareni (document din 24 august 1595): „In ceea ce-l priveste pe Mihai, voievodul de aici, din Valahia, nu pot decat sa ii aduc lauda cu adevarat, caci el este un militar excelent, bun si viteaz, ceea ce a dovedit cu fapta sa; el este cu credinta fata de crestinatate, nu aparent, ci din convingere, cu tot zelul. Alteta Voastra princiara ii datoreaza lauda dreapta si cinstire.„
Edward Barton, agent englez la Constantinopol, il informeaza pe Sir Thomas Heneage despre infrangerea lui Sinan Pasa de catre Mihai Viteazul (document din 7 noiembrie 1595): „Cu siguranta, prea onorate, ca este un lucru demn de cea mai mare consideratie si de glorie eterna ca ceea ce n-au putut realiza cei mai mari imparati, regi si printi, a izbutit Mihai, cel mai neinsemnat si mai sarac dintre duci, anume sa invinga ostirile marelui sultan.„
Franciscanul Eustachio Fontana ii raporteaza cardinalului Cinzio Aldobrandini despre succesele lui Mihai Viteazul obtinute in luptele cu turcii (document din 7 decembrie 1596): „Din Valahia se aude ca Mihai ar fi luat Nicopolul, oras situat dincoace de Dunare si foarte aproape de aceste maluri. Se aude ca oastea transilvana ar fi coborat in Valahia pentru a se uni cu cea condusa de Mihai, de al carui curaj cunoscut s-au speriat intr-atat turcii, incat cand constata tot ce au pierdut armatele lor, lucrul acesta il fac cu mare frica.„
Raportul lui Eich Lassota, seful recrutorilor de lefegii, catre imparatul Rudof al II-lea despre Mihai Viteazul (document din 31 iulie 1597): „Cat priveste persoana acestui principe, el este un domn cu inima deschisa, viteaz, fara sovaire, doritor de ispravi si care nu s-ar lasa oprit in cale de nimic…”
Arhiducele Maximilian recunoaste ca multe dintre faptele de vitejie savarsite de Mihai au fost insusite, pe nedrept, de Sigismund Bathory, principele Ardealului (document din 25 septembrie 1598): „Alteta Sa a simtit in toate privintele sinceritatea, vitejia, si credinta lui Mihai Voievod fata de Maiestatea Sa imperiala si a gasit ca in actiunile trecute multe au fost puse pe seama transilvanenului Sigismund Bathory, care in realitate au fost infaptuite de el, Mihai; de aceea Alteta Sa va pune chestiunea la Maiestatea Sa care nu va lasa nepdepsita fapta.”
Eustachio Fontana ii relateaza cardinalului Cinzio Aldobrandini (document din 17 octombrie 1598): „Rasuna atat de puternic armele sale (ale lui Mihai – n.m.) incat despre aceasta informeaza si stirile cadiilor din Filipol, Sofia, Adrianopol, ca daca daca nu se vor trimite in graba ajutoare acelui oras (Adrianopol – n.n.), el va cadea repede in mana lui Mihai, ceea ce ar constitui un pericol real pentru Constantinopol. (…) Se pare ca acesta provoaca o groaza generala… (…) Confuzia si teama este atat de mare ca din ora in ora se fac schimbari, impreuna cu aga ienicerilor, in ceea ce priveste conducatorii acestei armate indreptata catre Adrianopol, pentrua stavili furia lui Mihai.”
Ambasadorul Spaniei la Venetia, Inigo de Mendosa ii confirma regelui Filip al III-lea stirile despre victoriile obtinute de Mihai la sud de Dunare (document din 21 noiembrie 1598): „Infrangerea despre care s-a spus ca a pricinuit-o Mihai Voievod pasalelor turcului a fost confirmata si infatisata pe larg; anume ca a luat Vidinul si Filipo si Nicopole, care este la doua sau trei zile de Adrianopole si nu mai mult de sase zile de Constantinopol… din care pricina s-a raspandit o spaima de necrezut in Constantinopol, incat turcii se cred aproape pierduti…”
Eustachio Fontana cardinalului Cinzio Aldobrandini despre unle fapte de arme ale lui Mihai (document din 24 iulie 1599): „Despre Mihai Voievod se cunosate ca este foarte puternic in Valahia. Si se bucura de atat de mare faima, incat turcii se tem sa nu fie batuti, ca in trecut…”
Scrisoarea imparatului Rudolf al II-lea catrea arhiducele Mathias despre expeditia lui Mihai in Ardeal (document din 5 noiembrie 1599): „Ne-a sosit si de la Alteta Voastra cele ce au raportat Bocsai si Basta despre cele savarsite de Mihai Voda si despre urmarirea cardinalului Bathory. Am aflat despre aceasta cu deosebita placere si speram si asteptam cat mai multe amanunte. Noi nu vom neglija, atunci cand voievodul insusi ne va scrie, sa il slavim asa cum se cuvine.”
Scrisoarea lui B Pezzen catre imparatul Rudolf al II-lea (document din 11 ianuarie 1600): „Gheorghe Racz (solul lui Mihai – n.m.) ne da de inteles sincer si deschis ca stapanul sau, voievodul, a luat Transilvania cu sabia si nici nu se gandeste sa se lase indeparat de acolo, ca vrea sa isi incerce norocul si in Moldova – fie ca Maiaestatea Voastra imperiala aproba sau nu; mai aduce la cunostinta ca dupa ce va aduce cele trei provincii sub stapanirea sa, va apuca de barba cum se cuvine pe turc si va arata inca si mai mult serviciile aduse crestinatatii.”
Raportul comisarilor imperiali Mihail Szekely si David Ungnad catre imparatul Rudolf al II-lea despre Mihai (document din 12 februarie 1600): „Ca generalissim, in problemele militarea ale acestor locuri (Transilvania – n.m.), voievodul este cum nu se poate mai bun… (…) …n-ar exista o biciusca mai buna pentru nobilii transilvaneni decat el; ei tremura in fata lui si se tem si de umbra lui.”
Scrisoarea lui Mihai Szekely catre Ioan Barvitius, consilier imperial (document din 7 martie 1600): „Caci despre el nu se poate spune nimic altceva decat ca este harazit succesului in razboi, este iute, este hotarat, viteaz si preocupat de planuri razboinice.”
Raportul agentului englez la Constantinopol Henry Lelo catre Sir Robert Cecil, despre victoria lui Mihai in Moldova (document din 29 mai 1600): „Deocamdata pot sa o informez pe excelenta voastra ca principele Mihai si-a marit stapanirea prin luarea Moldovei, adaugand-o la Transilvania si Valahia, el ramanand acum singur stapanitor al celor trei provincii.”
Eustachio Fontana ii scrie cardinalului Eustachio Fontana despre teama otomanilor fata de Mihai Voda (document din 1 iulie 1600): „Pentru inceput nu pot sa comunic decat ca din zi in zi creste teama in sufletul si pieptul fiecaruia, datorita marii valori pe care o demonstreaza in aceste parti ale Europei acest nou Alexandru, caruia ii spun Mihai Voievod.”
Eustachio Fontana il informeaza pe cardinalul Eustachio Fontana despre aprecierile turcilor la adresa lui Mihai Viteazul (document din 12 august 1600): „Turcii afirma ca este un mare capitan si ii dau titluri ca oricarui alt print. Nu-l mai cheama cu numele dezonorant pe care obisnuiau sa i-l atribuie cu dispret, mai nainte. Acum, numindu-l, il ridica si ii acorda multa stima si atat de mult se tem de el, incat nu stiu sa gaseasca modul in care l-ar putea pretui si s-ar putea opune curajului sau. Si spun ca Dumnezeu lupta alaturi de el si atat de mult cred acest lucru, incat cedeaza totul in favoarea lui.”
Dupa asasinarea lui Mihai
Johann Christian von Engel, istoric german, despre Mihai Viteazul: „A contribuit si el si inca in mod deosebit, sa abata barbaria turceasca de la celelalte parti ale Europei… Vrem sa asternem cateva flori pe mormantul unui principe valah care e de interes universal.”
Jean A. Vaillant, istoric francez, despre faptele lui Mihai Viteazul: „Astfel pieri la 43 de ani, victima unui asasinat las, acest om mare… (…) Politician inzestrat, el a reusit sa tina in sah timp de opt ani Ungaria, Polonia si Poarta; mare capitan, el a stiut sa le invinga intotdeauna; bun cetatean, s-a facut iubit de ai sai, din cele trei principate, iar ardelenii il numesc inca regele lor Mihai si Alexandru cel Mare.”
Jean Henri Abdolonyme Ubicini, istoric italian, despre meritul care-i revine lui Mihai in Unirea celor TREI DACII: „Mihai triumfase asupra tuturor dusmanilor sai. Stapan pe trei principate, el reunea sub autoritatea lui toata vechea DACIE; puterea lui era recunoscuta si confirmata de imparatul Germaniei. Chiar si Poarta ii trimise steag de domnie, sabia si sceptrul, embleme ale investiturii sale ca principe al Moldovei si Transilvaniei… (…) Astfel pieri la varsta de 43 de ani acest mare barbat care va ramane de-a pururi in istoria poporului roman. El a incercat sa reuneasca intr-un singur corp national pe toti locuitorii vechii DACII. Era o incercare grea. Totusi, in ciuda tuturor obstacolelor, poate daca ar fi trait mai mult, ar fi reusit sa intemeieze un nou regat al DACIEI care ar fi atarnat greu in balanta Europei.”
Citatele sunt desprinse din cartea „Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei si al Bisericii Stramosesti”.
Autor: Marin Alexandru Cristian, doctor in istorie
Sursa: BZI Cultural