Știm cu toții că, în general, cei aflați în opoziție și „deontologii” din jurul lor sunt ipocriți. Pe undeva este de înțeles, dacă ne gândim că singura lor miză este lupta cu cei aflați la putere, nu pentru binele țării, ci pentru a-i da jos și a le lua locul. În consecință, din punctul lor de vedere, tot ce face „puterea” este rău.
De ceva vreme, indivizii din actuala opoziție urlă că statul direcționează banii din bugetul țării spre consum, prin măriri de salarii și pensii, în loc să-i folosească pentru investiții. Totodată ne spun că, în ticăloșia ei fără margini, actuala putere vrea să ne scoată din UE și NATO, lăsându-ne la cheremul rușilor. Mai nou, ne spun că guvernanții aruncă țara în haosul unei crize economice, bugetul general consolidat înregistrând un deficit de 0,59% din PIB după primele două luni ale anului (5,5 mld lei).
Bun. Acum să vă spun de ce îi consider niște trombonitori ipocriți. Cu cifre, nu cu sloganuri și povești.
Creșterea salariilor, atât în mediul privat (prin majorarea salariului minim) cât și în administrația publică, precum și creșterea numărului locurilor de muncă, au dus la o creștere semnificativă (comparativ cu anul precedent) a încasărilor din contribuțiile de asigurări cu 28,3%. Au crescut considerabil și veniturile din impozite și taxe (pe proprietăți, utilizarea bunurilor, desfășurarea de activități, TVA, ș.a.), ajungându-se în total la o valoare de 42,3 mld lei a veniturilor bugetului general consolidat pentru primele două luni din 2018, în creștere cu 21,3%, față de perioada similară din 2017.
Dar de ce avem deficit de 0,59% din PIB (5,5 mld lei) în condițiile în care au crescut atât de mult veniturile? Pentru că au crescut cheltuielile cu 38,5%, ajungând la 47,8 mld lei. Dar să vedem de unde această creștere.
Au crescut cheltuielile de personal cu 18,8% (în urma aplicării Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a majorărilor salariale acordate pe parcursul anului 2017) și este o ipocrizie să spui acum că aceste creșteri nu sunt bune, după ce ani la rând ai strigat: „Ne pleacă medicii din țară!” și „Cadrele didactice au salarii de mizerie!”. Au crescut cu 136,8% cheltuielile generate de subvenții, o pondere considerabilă având aici plățile efectuate pentru sprijinirea producătorilor agricoli (1,2 mld lei), ceea ce va produce efecte benefice în economie prin impulsionarea agriculturii, exact cum s-a întâmplat și în anul precedent. Introduc aici un intermezzo pentru a-mi exprima încă o dată aprecierea față de excelentul ministru Petre Daea și speranța că le va da câte o oaie peste ochi tuturor celor care l-au miștocărit de-a lungul timpului.
Dar să revenim. Au crescut și cheltuielile cu asistența socială cu 12,6%, generate în principal de majorarea cu 9% a punctului de pensie, de majorarea și modificarea modalității de stabilire a indemnizației lunare pentru creșterea copilului și de stimulentul de inserție. Celor care contestă necesitatea acestor majorări (în opinia mea încă insuficiente), le doresc să trăiască până la sfârșitul vieții lor din pensia minimă, să le testăm astfel capacitatea de supraviețuire.
Să trecem la cheltuielile pentru investiții. Acestea au crescut în primele două luni ale anului cu 441% (!!!) față de aceeași perioadă a anului precedent, ajungând acum la 3,3 mld lei. Ce-i drept, componenta covârșitoare a acestor investiții este dată de achizițiile pentru apărare, care se ridică la 2,4 mld lei. Deci povestea cu guvernanții care ne scot din NATO și UE este o fantasmagorie, în condițiile în care România are cea mai mare rată de creștere a cheltuielilor militare dintre toate cele 29 de state membre. Cu toate acestea, chiar și excluzând total investițiile militare din acest an, rezultă o creștere a cheltuielilor pentru investiții cu 47% față de aceeași perioadă a anului precedent.
Dar marii „specialiști” ai opoziției nu vă spun toate lucrurile acestea, ci doar vă prezintă sloganul „Deficit! Dezastru!” în jurul căruia se învârt până amețesc cu toții, împreună cu cei ce îi ascultă. Deci sunt ei niște trombonitori ipocriți? Sunt! Iar mie mi se face rău de fiecare dată când aud numele liberalului Florin Cîțu, fiind întotdeauna nevoit să înghit câteva calmante înainte de a-l asculta…
Autor: Andrei Boceanu
Sursa: Andrei Boceanu