Sasul navetist dispune şi abuzează de prerogativele instituţiilor de forţă, specializate nu numai în fraudarea alegerilor, ci în tot ce mişcă în ţara noastră, motiv pentru care, acest individ mult mai slab educat decît normele Educaţiei în vigoare, prin Intelligence Service, nu va pierde niciodată. La egoismul şi orgoliile sale, înfrîngerile par de neconceput. Altfel, toţi şefii instituţiilor de forţă care se opun ar zbura cu scaune cu tot. Şi vor zbura, dacă P.S.D. nu va fi trimis la morgă. Să ne mai mirăm că un greu al băsismului, Ioan Oltean a afirmat într-un interviu că D.N.A.-ul lui Koveşi a avut, la ordinul cuiva de sus, onor noului securism, misiunea de a distruge clasa politică românească, oamenii politici cu demnitate, capacitate intelectuală şi profesională, mediul de afaceri românesc, intelectualitatea autohtonă, patrioţii şi adevăraţii lideri? Oare de ce Ioan Oltean n-a spus toate acestea cînd era de plumb în P.D.L.? Pentru că atunci îi era cald pe frig şi răcoare pe căldura fotoliului. Scos pe tuşă şi cu dosar penal, conştiinţa lui a început să împuieze, doar că nu recunoaşte că şi el a fost un complice al tăvălugului băsist, un slugoi cu ştaif, şi că nu a făcut nimic concret pentru ţară şi români.
Aşa au dispărut oamenii valoroşi din politică, marii investitori români de pe piaţa privată, elita intelectualităţii, profesori universitari şi medici performanţi. Există trei categorii importante: clasa politică, oamenii de afaceri şi intelectualii din toate domeniile de activitate. Restul, o masă de manevră pe care dictatorii o manipulează după bunul plac. Asta explică de ce, deşi îndreptăţiţi, Ciolacu şi pesediştii fac ciocul mic, iar cotcodăceala găinilor liberale şi a claponului săsesc din poiată botezată „România lucrului bine făcut” sau „România educată” a spîrcuit cîteva mărgele mici, urît mirositoare, înghiţite rapid de masa de naivi şi adulatori îndobitociţi. Peste toate, precum un „Zbor deasupra unui cuib de cuci” pe centură, după alegerile locale, organizaţia anti-românească U.D.M.R. vrea să urce din nou în T.I.R.-ul guvernului, aliindu-se cu P.N.L… „acolo unde se poate”.
Ca să nu se facă de rîs, ţăranul de după blocuri a dus gloaba la tîrg ştiind că dacă nu o cumpără nimeni aici, va veni un străin, un sas sau un „fritz” s-o occidentalizeze, crezînd că iapa occidentalizată va făta mai mulţi mînji de rasă străină, care vor scoate ţara din sărăcie cu tracţiunea liberal-iohannistă retardată. Şi atunci, „ţăranul” modern, cum să nu tuflească ştampila, fără să gîndească, pe sigla iluzioniştilor şi marilor manipulatori? Aşa s-a întîmplat şi în cazul realegerii dictatorului. „Securitatea” a depus eforturi susţinute pentru ca dezinformarea, corupţia şi propaganda imbecilă să fie cartea de vizită a clanului galben-albastru, precum culorile actuale, puse maşinile Poliţiei în locul Tricolorului. Nişte panarame penibile şi escroci cu acte false. O congregaţie de corbi de pradă, care a luat în stăpînire România noastră. Aşa a fost dintotdeauna la alegeri, de la locale la vîrf. Au fost scoşi saci de voturi pe înnoptat din sedii, cu acordul „băieţilor deştepţi” ai instituţiilor de forţă, voturile românilor de încredere fiind fraudate „pe şest”, „noaptea, ca hoţii”. După ce-şi va încheia mandatul, dacă securitatea îi va lua şepcuţa dictatorului Iohannis de pe cap şi nu-l va ascunde într-un cuibuşor al clanurilor europene/euroatlantice, cum au aciuat-o pe preapenala Koveşi şi pe mefistofelicul Coldea, atunci dictatorul va cădea precum fostul preşedinte Emil Constantinescu pe teren, la demonstraţia de talent fotbalistic „levantin”. Dacă tot a venit vorba, pentru fostul Preşedinte Emil Constantinescu s/au scurs bani de la buget pentru o instituţie fantomă: Institutul de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului, al cărei şef este. Ca să vedeţi pe unde se irosesc banii din buget.
Avem un preşedinte de toată ruşinea, numai dacă luăm în considerare perlele sale lingviste din lungul mandatului şi discursurile sale întocmite de consilieri pe budă sau de stăpînii lui din afară, ca apoi să le silabisească de pe promter. Toate acestea nu dovedesc altceva decît un anume grad de retard mintal al individului bucuros şi fericit de confortul material primit de la stăpîni în schimbul subjugării totale a naţiunii române. Doar trei exemple din „fonoteca de aur a dictatorului”: „Sîntem oamenii de pe Pămînt care cu toţii ne dorim un vaccin.” […] „Am ajuns, iată, să ne pregătim pentru ziua de luni când începe școala și marea majoritate, cum am spus, mii și mii de şcoli sunt pregătite, copiii sunt pregătiţi, părinţii abia aşteaptă să înceapă şcoala”; „Primarul este ales să conducă treburile în comunitatea pe care o conduce.” […] „Copiii de la grădiniţă au un limbaj mult mai elevat”.
Poporul român n-are cum să mai mişte în front, cîtă vreme serviciile secrete şi clasa politica sînt patronii lor viageri, impuşi cu forţa. În cei peste 30 de ani de sclavagism „democratic”, raptul serviciilor a făcut ca din România să emigreze, fără război, milioane de români servesc acum alte economii ale lumii. Tot din aceste motive România a avut cei mai imorali ambasadori – mai ales cei americani -, care, contrar tuturor prevederilor internaţionale şi ale Convenţiei de la Viena din 18 aprilie 1961, şi-au permis ingerinţe extrem de grave în politica internă românească. Nişte caricaturi de ambasadori la propriu şi la figurat, care s-au adresat românilor ca unor maimuţe. Graţie dictatorilor Băsescu şi Iohannis, România a devenit o ţară de mii de ori mai supravegheată şi controlată decît în perioada preşedintelui Ceauşescu. O ţară vîndută securimii C.I.A., care, pentru o şapcă pusă pe scăfîrlia dictatorului a obligat România să contribuie cu 2% din P.I.B. pentru fier vechi american, sub formă de armament, privînd pensionarii şi copiii din România de un trai uman. Mai are cineva vreo îndoiala cu privire la statutul de colonie al României, la vasalitatea faţă de U.E. S.U.A., Germania, Franţa şi N.A.T.O.? Şi inteligentul asimptomatic are neobrăzarea să afirme în strategia de apărare sporovăită în C.S.A.T. că inamicul nr. 1 al României ar fi Federaţia Rusă. Aşa o fi? Că eu nu prea cred.
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: art-emis.ro