Propaganda poate face minuni. Despre Ceauşescu şi despre Elena sa, Odiosul şi Sinistra, s-a scris cât în lună şi în stele, mai ales începând din 1971, după Tezele din iulie, la întoarcerea din Coreea de Nord. S-a ajuns la „Dunărea gândirii”, „Geniul Carpaţilor”, „Marele Conducător” etc. Sociologii şi ziariştii, agitatori înveteraţi, se întreceau în fabricarea unei realităţi alternative în vreme ce poporul suferea cumplit. S-a scris şi s-a vorbit astfel despre Ceauşeşti şi despre regimul lor până aproape în ziua în care au fost împuşcaţi, de Crăciun, la Târgovişte.
Deşi modernizaţi, liftaţi, „democratizaţi”, călătoriţi şi bursieri, propagandiştii de azi fac cam acelaşi lucru, ba uneori sunt chiar mai perverşi decât cei de ieri. Destui sunt aceiaşi. Temele pe care mint, le înfloresc, le mistifică sunt multe, mai ales cele mai grave, cele mai importante. Dar subiectul despre care se tace cel mai gros e catastrofalul subiect al migraţiei.
România este pusă de Eurostat, alături de alte câteva ţări din Estul Europei (Bulgaria, Croaţia, Lituania şi Letonia), pe o hartă a surselor migraţiei contemporane. Cu nimic diferită de Siria, aflată în război, sau de Africa şi Orientul Apropiat sau Mijlociu. Desigur, despre cei între 3 şi 5 milioane de români plecaţi mai ales în Spania, Italia, Marea Britanie dar şi în restul globului se scrie, se dau statistici ONU şi europene etc. Cel mai frecvent sunt date cifrele de valută trimisă în ţară, din care încă se mai plătesc pensii speciale, parlamentari numeroşi, o clasă conducătoare viermănoasă, mizerabilă, bani cu care se mai aprinde lumina, se mai mişcă trenurile şi mai zboară avioanele TAROM-ului, care, iată, se apropie de faliment. Şi care sunt cifrele ? Mai întâi banii: după Ziarul financiar, „Din 2006 până în 2015, românii din străinătate au trimis acasă peste 52 de miliarde de euro, cu mult peste nivelul investiţiilor străine din aceeaşi perioadă (de circa 41 de miliarde de euro în ultimii zece ani)”. Vă amintiţi câte tone de hârtie au fost înnegrite cu investiţiile străine şi cât de mult s-a tăcut despre banii trimişi acasă de români? Avem, tot în Ziarul financiar, şi comentariul sinistru-comic al sociologului Sandu, mare profesor: „Este firesc să ne aşteptăm la o scădere a volumului remitenţelor odată cu creşterea vârstei medii a diasporei româneşti în străinătate. Cu cât românii emigranţi stau mai mult acolo, cu atât vor veni mai puţini bani în ţară”. Vechiul sociolog Dumitru Sandu, profesorul multor propagandişti de azi, vorbeşte „ştiinţific” de marea tragedie românească în curs. Cam ca Elena şi Nicolae Ceauşescu pe vremuri despre alimentaţia ştiinţifică. Tot la categoria cifrelor dezastrului românesc în curs avem estimări foarte diferite în legătură cu numărul celor plecaţi, în funcţie de surse. Surse străine, pentru că sursele autorizate româneşti lipsesc cu desăvârşire. Se tace gros, se tace vinovat. Un studiu mai recent al ONU dă cifra de 3,4 milioane de români plecaţi după 1989. În fiecare an pleacă din ţară un oraş mediu, pentru anul în curs se estimează 85 000 de plecări. Anul trecut ar fi plecat vreo 200 000. Cifrele trebuie luate cu toată precauţia – Institutul Naţional de Statistică nu ne ajută deloc, se ocupă şi el de propagandă sau tace în păpuşoi. S-a văzut şi la ultimul recensământ şi la alegerile succesive din ultimii ani. Rămâne faptul teribil că suntem comparaţi cu Siria, deşi în România nu se înfruntă încă armat marile puteri, nu avem triburi care se urăsc de moarte de generaţii, nu suntem şiiţi şi sunniţi, şi nu avem nici ISIS. Decât dacă nu cumva locul ISIS e ţinut de instutiţii care ar trebui să lucreze pentru interesul României.
Niciodată în istoria sa România nu a pierdut atâta populaţie în timp de pace şi într-un interval atât de scurt. Vina principală trebuie atribuită guvernelor şi preşedinţilor succesivi, ministerelor regaliene şi instituţiilor de forţă, partidelor politice, presei de propagandă, intelectualilor publici rupţi de realităţi şi transformaţi şi ei în arme oengiste ale agit-prop-ului. Intelectuali celebri, cei care ocupă scena principală şi papă banii aferenţi, se luptă cu PSD-ul şi pentru Klaus Iohannis, pe care instituţiile de forţă îl ţin în fereastră la Cotroceni, scot tineretul derutat sau, mai ştii, cointeresat în Piaţa Victoriei, pe lângă pensionari speciali şi idioţi utili, susţin isteric o democraţie fantomatică în vreme ce România dispare. În fiecare oră se spune că ar mai pleca 9 români acolo unde văd cu ochii şi acolo unde mai sunt încă primiţi.
Iată că atât Europa în derivă, cât şi factorii noştri răspunzători ne pregătesc cealaltă faţă a monedei într-un mod simplist şi brutal. Probabil că vor să înlocuiască la număr românii plecaţi cu migranţi din toate orizonturile. Eurodeputatul naţionalist Laurenţiu Rebega lansează un semnal de alarmă pe care, bineînţeles, nu-l aude nimeni: „Potenţialul migrator al zonelor limitrofe Europei din Africa şi Orientul Apropiat şi mijlociu este uriaş – estimările variind între 10 şi 50 de milioane de persoane. Pe aceşti oameni, săraci şi disperaţi, bogăţia Europei îi atrage ca un magnet […]. România (şi Bulgaria) trebuie să aştepte liniştite, în afara spaţiului Schengen, şi să devină zona tampon a Uniunii Europene. Aici trebuie să se strângă refugiaţii şi aici trebuie să fie relocaţi cei indezirabili care au apucat să intre în ţările din nucleului Uniunii. Acesta este scenariul care ne este pregătit! (site-ul ActiveNews, 26 august 2017)”. Eurodeputatul Rebega nu face decât să readucă în atenţie un scenariu despre care s-a mai vorbit. Şi e foarte probabil că României şi Bulgariei li se pregăteşte cel mai sumbru scenariu.
După ce ni s-au luat doctorii, inginerii, savanţii, tinerii cei mai talentaţi prin emigrări agresive, organizate cel mai adesea la Bucureşti dar şi în alte oraşe ale ţării, cu acordul autorităţilor, acum ni se pregăteşte şi o migraţie aleasă, dar în sens invers. Una nedorită, împotriva intereselor suverane ale României şi fără nici o şansă de a deveni una integrată şi sănătoasă. Perspectivele României de a se regăsi par a fi epuizate, inexistente. Iar secolul care va urma va fi, foarte probabil, mult mai odios decât secolul fanariot. Cu asemenea politici trădătoare şi de-a dreptul imbecile, nu e oare normal ca toţi cei care mai pot pleca din ţară s-o facă? Dacă scenariul imigraţiilor în România din Orient şi din Africa se adevereşte, se poate anticipa că alte milioane de români vor pleca în patru zări în anii următori. În orice caz, starea de sfârşit de lume şi de criză perpetuă, de pierdere a oricărui sens şi a oricărui scop se explică în primul rând prin această tragică, enormă, devastatoare pierdere de populaţie activă, educată, care încă mai putea plănui un viitor al acestui loc.
Autor: Petru Romoșan
Sursa: Justitiarul