Urât mi-a fost! Mereu! Mereu mi-a fost urât să-i văd pe politicienii noștri vorbind în public pe șoptite la ureche sau astupându-și gura cu mâna. Întotdeauna am apreciat acest comportament drept lipsit de o elementară educație. Și de bun simț. Și de respect față de cetățenii pe care, din această poziție, aleșii trebuie să îi servească cu maximă transparență. Eu pe Ludovic Orban, mai ales de când e premier, îl asociez cu acest gest infect. Al comunicării pe sub mână. Și vom vedea că această atitudine nu este deloc întâmplătoare. Ea este tipică pentru politicienii care confundă șmecheria cu politica mare. Pentru a fi mai explicit, voi face așa cum au făcut și alți colegi de-ai mei din presă, apel la memorie.
„Asumarea răspunderii este o sfidare la adresa societății”. „Să se renunțe la această scamatorie”. Asumările de răspundere sunt „fușăreli la comanda unor grupuri de interese”. Fix așa se exprima Ludovic Orban în urmă cu zece ani. Când era în opoziție. Și când la putere erau alții. Asumările de răspundere sunt „rezultatul unor șușe între PDL și PSD”. Suntem în 10 iunie 2009. Veritabilul arghelolog al presei românești de investigație, Bogdan Tiberiu Iacob ne face în site-ul său Inpolitics acest serviciu de a culege dintr-un trecut nu prea îndepărtat aceste afirmații aparținându-i personajului politic Ludovic Orban.
Pe atunci, asumările de răspundere le făcea PDL, astăzi integrat în PNL, împreună cu PSD. Astăzi „ciuma roșie”. Două luni mai târziu, în 10 august 2009, România este lovită de un tsunami. Unul dintre colegii de astăzi ai domnului Ludovic Orban, lider al Partidului Național Liberal și membru important în Cabinetul său, unde deține poziția de ministru al Justiției, Cătălin Predoiu promova cele patru coduri de legi civil, penal, de procedură civilă și de procedură penală, prin asumarea răspunderii. Nu la comanda lui Klaus Iohannis, pe atunci un simplu primar de Sibiu, care se căznea să-și ia cu japca propriile case, mai multe la număr și să ia tot cu japca, în beneficiul Forumului Democratic al Germanilor din România, mii de imobile ce aparținuseră Grupului Etnic German, organizație criminală, ci la comanda altui cârmuitor de vază al României. Pe nume Petrov, alias Traian Băsescu. Și iată ce spunea Orban atunci, vorbind în numele PNL. În numele PNL tot de atunci. „Suntem împotriva asumării răspunderii pe legi care afectează milioane de români”. Și reclama în plus faptul că proiectele nu erau însoțite de avizul Consiliului economic și social și nici de studii de impact. Și încă și mai mult, ele nu fuseseră dezbătute de societatea civilă. Așa vorbea Orban de atunci.
Orban de azi nu mai joacă în opoziție. Joacă la putere. Se exprimă „political corect” atunci când nu ține mâna la gură. Când și-o acoperă cu mâna, numai el știe ce-i șoptește interlocutorului la ureche. De un haz nebun este că cel mai frecvent îl fotografiem în această ipostază necuvenită pentru un politician, care pretinde că respectă transparența și că se află în slujba cetățenilor, în compania doamnei Raluca Turcan, pe care o înjura ca la ușa cortului pe vremea când se aflau în tabere politice diferite. Acum e confidenta premierului. Iar Cătălin Predoiu, hulitul personaj de acum zece ani, care țopăise atunci din barca PNL în barca PDL, sărind din brațele lui Călin Popescu Tăriceanu fix în brațele lui Traian Băsescu, devine acum mâna dreaptă a lui Ludovic Orban, redactând pentru acesta pe bandă rulantă asumări de răspundere fix pe modelul celor de acum un deceniu.
Ceea ce ieri era pentru Ludovic Orban un sacrilegiu la adresa democrației, o insultă la adresa cetățeanului, astăzi este ceva bun. Asumările de răspundere nu mai reprezintă nici o insultă la adresa cetățeanului, nici un atac la regulile democratice. Dimpotrivă. După cum ne declară în mod repetat același Ludovic Orban, asumările de răspundere sunt o procedură cât se poate de democratică. Mult mai democratică decât ordonanțele de urgență. Iar juristul Cătălin Predoiu nu-l contrazice. Dimpotrivă. Se execută. Întocmai și la timp.
Partea nostimă este că nu e deloc exclus ca tocmai Cătălin Predoiu să fie cel ales de Klaus Iohannis pentru a-l înlocui pe Orban, imediat după ce acesta va fi ejectat de la conducerea Guvernului României, urmând apoi să fie ejectat și de la conducerea PNL.
Marea politică la mica șmecherie nu se naște odată cu Ludovic Orban. Și nici nu moare odată cu el.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog