Perioadă romantică, nimic de zis! Preşedintele nu poate trăi fără penele la putere! Unde e unul, şi ceilalţi! E vremea lor, vremea de început a năbădăilor, a exaltărilor mincinoase! Au pofte, ei doresc, au pierderi de memorie, bîlbîieli şi behăieli de oaie turcană! Au nişte şi cîţuieli gogonate despre gaura neagră ruşinoasă, trîmbiţată fără dovezi, pe care o acoperă în ascuns cu tîrguri şi tîrguieli! Un ping-pong fără finalitate pentru derutarea unui inamic iluzoriu. De pierdut au tot cetăţenii români. Chiar şi victimele de profesie ale deşertăciunilor, care i-au votat! Pe umerii românilor cade curba de sacrificiu. Ca întotdeauna.
Veţi constata dragi simpatizanţi ai incompetenţilor proaspăt instalaţi la butoane, cînd vă veţi scotoci prin buzunare, ca va fi nevoie foarte curînd de deparazitarea celor două, chiar trei palate ale României! Şi nu doar în instituţiie interne, ci şi în toate organismele europene unde ţara are reprezentanţi de pamplezir. Nişte aprozi neluaţi în seamă! Veţi constata că manipularea pe termen lung este singura lege pentru care şi-a asumat răspunderea această cununie de circumstanţă dintre preşedinte şi „guvernul meu” nr.2.
Pe fondul crizei declanşate de declaraţiile imbecile ale lui Câţu, leul s-a chircit de tot în faţa monedelor străine, şi cu mari sacrificii se va ridica doar pe vîrfuri, cu cîţiva bănuţi. Se gîndesc Iohannis şi Orban la bătrînii care fac cozi la Casele de Ajutor Reciproc, ca să poată cumpăra mîncare omenească de sărbători? Sau la satele şi miile de gospodării care zac în întuneric, fără curent electric, pentru că, dacă vi se pare incredibil, în acest mileniu mulţi copii români scriu la lampa cu gaz, cu mîinile îngheţate sau străbat cîţiva kilometri prin noroaie şi zăpezi ca să ajungă la şcoală! Se gîndesc Iohannis şi Orban că avem o puzderie de localităţi fără acces la gaze naturale, iar noi le dăm gratis, pe-o şapcă, altora? La imensa sărăcie şi mizerie morală a prezentului, această cununie mult dorită, adaugă sistematic noi mizerii şi fraude, adîncindu-ne tot mai mult în mocirlă, că e gratis!
Şacalii penelişti s-au îmbrăcat cu piei de oaie turcană şi-şi vor aduce rubedeniile şi cumetrii regnului în funcţii importante de dat iama la stîni, ori în cîte un post călduţ pe lîngă borfaşii mioritici, legaţi de marile dregătorii din justiţie. Ei vînează în haită, se apără cu armamentul din dotare, se aplaudă reciproc. Aşadar, şacalii aceştia ajunşi în fruntea bucatelor naţionale sînt nişte artişti, înzestraţi cu talente din dotarea lui Al Capone sau John Dillinger. Şi modul în care le cîntă orbanul la mandolină oilor ca să joace, este tot un talent. Cam aşa devin ei buricul plaiului mioritic, codrul trebuie să le fie frate, numai bun de dat la drujba austriecilor, iar blana din arenă, zbîrlită de diversiune, şantaj şi subminare, nu va fi scoasă la licitaţie, cît timp, tu, cel de treabă şi la locul tău, nu te încumeţi să te ridici împotriva circului lor fraudulos.
„Acolo unde a triumfat democraţia te beleşte sistematic tot ea”, afirma marele teolog şi filosof român Petre Ţuţea. Diversiune, manipulare şantaj, subminare: sînt cele mai subtile vicii de fond, predate/învăţate la cursurile de „imorală” postmodernă, pentru că deprinderile cu pricina au fost şi vor fi întotdeauna o achiziţie de folos guvernului penelist care vrea să dea de-a rostogolul mersul ţării. Şi nu trebuie să privim prin gaura cheii. Ieşirile din matcă se petrec la vedere, altfel ar da de bănuit mulţimii. Behăielile orbano-peneliste şi iohanniste, puse în scenă anume ca să distragă atenţia publică de la problemele grave ale ţării, au loc în lumina reflectoarelor. Echipe de ziarişti şi dregători de curte lucrează în favoare lichelelor Washingtonului, Berlinului, Bruxellesului, Amsterdamului…, pentru că aşa li se cere. Nu se sfiiesc să se arate „contaminaţi” de influenţe, sînt de-o „sinceritate” uimitoare! Aşadar, în anul care vine austeritatea va zgudui toate ungherele existenţei, pentru că piaţa politică penelist-iohannistă musteşte de scenarii de înşelat românul, bazate pe algoritmi noi de taxare-jefuire, care propun cu neruşinare sensul ca non-sens şi, non-sensul, ca sens giratoriu. Asasinii economici de circumstanţă au stat la pîndă, iar acum au început să devoreze carnea de tun.
Senzaţionalul se umflă, ca spuma la halbă, vin salvatorii gen Iohannis cu penele şi ochii consumatorilor de grotesc se îndreaptă într-acolo. Între timp, regizorii înregistrează, cu aplicaţie de contabili, noi victorii ilicite. Or fi adevăruri care mint şi minciuni care înalţă?! Însă după atîtea manipulări fantastice, tot mai fantastică rămîne realitatea: încă cinci ani cu un preşedinte dresat să atrofieze românismul, să ne arunce peste bord de la hore pînă la credinţă, iar noi vom merge şchiopătînd la noi acasă, dominaţi de globalism şi remorcaţi de cunoscuţii Big Brother. Sau, cine ştie poate i s-a comandat crearea unui „Nacht und Nebel” pentru români.
Pe parcursul unui an, românul de rînd stă, lună de lună, la ghişee să-şi dea datoriile la bugetul de stat. Dă la lumină, dă la gunoi şi la gaze, dă la canal, dă pentru apa de ploaie, pentru gropile din străzile patriei, lasă vîrtos la sănătate, pe tot felul de taxe, pe impozite şi dobînzi, lasă în super/hipermarketuri pe mîncare eurizată şi pe medicamente. „Guvernul meu” nu vrea magazine cu hrană tradiţională românească. Cică „vremea gostaturilor a trecut”, iar „sărbătorile de iarnă”, cu alaiul lor ispititor, vin ca tăvălugul peste bietul român şi-l lasă cu buzunarele golite de produsele aduse de unde a-nţărcat sarsailă iapa. De pe 30 noiembrie pînă pe 6 ianuarie, teoretic, românul devine un chefliu. Practic, e vai de mama lui! Habar n-are ce i se pregăteşte pentru anul care vine!
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: Revista Art-Emis