Măgarul avea o dispută aprinsă cu tigrul.
Cu sunetul specific al graiului său, măgarul susținea că iarba e albastră.
Tigrul spunea adevărul, care e conform cu realitatea fizică, palpabilă: iarba este verde.
Cei doi au decis să ceară arbitrajul leului, regele junglei.
După ce i-a ascultat, leul a tranșat astfel problema: măgarul să fie convins că iarba este albastră, iar tigrul să nu mai aibă dreptul la cuvânt timp de 5 ani.
Măgarul și-a trâmbițat peste tot “victoria”, felicitând-se peste tot în comunitatea sa de “valori”.
Tigrul, uluit, îl întreabă post-factum pe leu: de ce m-ai pedepsit? Iarba este verde, totuși…
Leul declamă: iarba este verde, evident, dar decizia mea nu are legătură cu asta, ci cu greșeala ta impardonabilă de a te coborî la nivelul unei dispute cu un nătărău de măgar. O ființă puternică, majestuoasă, ca un tigru, nu pierde vremea încercând să convingă un măgar. Nu este evident că măgarii nu vor crede niciodată altceva decât că iarba este albastră?
Panseul înțelept al regelui nu mai e valabil în epoca digitalizării.
Măgarii îndărătnici, chiar dacă sunt minoritari, sunt vocali, sunt împinși în față de news feed și sunt transformați în purtători ai consensului progresist, dar fals, ba chiar în apostoli ai “adevărului” fabricat ideologic. Meta-adevărul strigat peste tot de măgarii îndărătnici și impus prin sancționarea drastică a tigrilor dizidenți, în mod primordial reduși la tăcere, devine adevăr oficial, de necombătut.
Și, în acest fel, ignoranța devine putere.
Sursa: Gheorghe Piperea