Într-o atmosferă de febrilă nerăbdare, societatea românească așteaptă măsurile (nimic periculos, v-am spus deja din iunie … Nicușor ne-a asigurat că nu se mărește TVA-ul și că se taie numai pe ici, pe colo, de la sinecuri și de la Consiliile de administrare ale societăților cu capital de stat… și dăcât se reorganizează aparatul de stat … hai, fie și un efort micuț din partea populației, dar atât) de reducere a deficitului. Așa că Bolojan, cu sprânceana mai determinată ca oricând, a prezentat pe 2 iulie primul pachețel de măsuri fiscale dintre cele 3…4… 10 pachețele care vor pune România din nou pe roate și poporul român pe butuci. Practic, a citit prima listă de nenorociri care se vor abate, toate, în freza noastră, a „cetățenilor neesențiali”. Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!
Pe 3 iulie, fostul premier Ciolacu iese la atac, pentru că liberalii și useriștii par să arate, toți, cu degetul spre el:
„Am avut cel mai mare deficit din Uniunea Europeană anul trecut. Am cheltuit «în neștire» 65 de miliarde de lei din Fondul de Rezervă. Pentru «pile, amante, sinecuri». Ați auzit deja asta. Dar oare este adevărat?! În primul rând, nu am preluat România cu un deficit de sub 3%, ci de aproape 7%. E simplu să spui «PSD este vinovat», dar PSD a avut premier doar un an și zece luni din ultimii 5 ani și jumătate. Acesta este adevărul. Am intrat la guvernare după ce deficitul a explodat nepermis, în urma a tot felul de cheltuieli nesăbuite: sute de milioane de euro către diverși afaceriști obscuri, achiziții de rachete în avans, jaful din pandemie cu măști neconforme, miliardul de euro pe vaccinuri și așa mai departe. Adăugați la asta liberalizarea haotică din energie și războiul din Ucraina, care au dus la explozia dobânzilor și veți avea tabloul complet.”
Vai, ce afront! După ce a dezvăluit aceste adevăruri dureroase, maurul Ciolacu a considerat că și-a făcut datoria, deci poate să se retragă, ca simplu președinte de Consiliu Județean la Buzău (urmează alegeri). Apoi, șifonat dar demn, PSD-ul a continuat să susțină prin „prezență fizică” aceeași configurație de guvernare.
Pe 10 iulie, la Strasbourg, 175 de europarlamentari au votat în favoarea unei moțiuni de cenzură împotriva președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și a Comisiei sale, 360 împotrivă iar 18 s-au abținut. Coafura Ursulei a rezistat. Ce-i drept, după moțiune, podoaba capilară a Ursulei arăta smotocită precum freza lui Nicușor Dan, dar oricine poate avea câte-o zi mai rea într-un mandat de președinte al Comisiei Europene!
Nicușor îi prin surprindere pe toți admiratorii săi când, tot pe 10 iulie, sesizează CCR cu privire la ambiguitățile inadmisibile din legea promovată de Silviu Vexler (numită popular „legea anti-legionari”) observând, pe bună dreptate, că termenul de „legionar” este atât de ambiguu încât aproape oricine (cu excepția lui Vexler și a useriștilor) poate merge la pârnaie dacă se-mbracă în strai românesc și se-apucă să vorbească despre virtute, patrie și Dumnezeu.
Pentru a contracara aceste reprobabile exprimări în public, noroc că marele „artist” AlbertNbn, trapper de meserie, ne-a arătat el nouă, pe 14 iulie, ce anume înseamnă sensibilitate și metaforă, pe scena mult-apreciatului festival BEACH, PLEASE! unde au răsunat nemuritoarele cuvinte: „Îmi bag p…a în România!” și „Pe țara voastră mă p…ș!”. Nu vă scandalizați… s-a decis că e dăcât artă pură, nimic altceva. (În acest timp Stegarul Dac e la închisoare pentru că s-a urcat în copaci și a fluturat în mod iresponsabil, de acolo, steagul tricolor… Bogdan Peșchir e tot la pușcărie, pentru că i-a plăcut lui cum vorbea Călin Georgescu despre patrie și s-a gândit să-i promoveze discursul… Călin Georgescu însuși e în veșnic control judiciar, cu un dosar foarte consistent, pentru că a zis chestii despre viteji, neam și Dumnezeu…)
Nicușor ABRAMBURICUL se decide să-și ia în serios îndatoririle de președinte: așa că se ridică pe vârfuri, ia din cui hainele de protocol și armele din tinerețe ale ultimilor doi președinți și, pe 18 iulie, se duce în vizită la Berlin, ca să se vadă cu tati Frederich Merz (că Emmanuel Macron e mami, știți doar…) În declarațiile de presă susținute după întâlnire de cei doi președinți Nicușor ascultă, cu gura căscată, cum Merz, rostește cu fermitate:
„Cât de concret este un astfel de atac s-a observat în România cu ocazia alegerilor prezidențiale în turul unu, de aceea cu mare atenție am observat alegerile, procesul electoral din România, care ȘI DE DATA ACEASTA ÎN TURUL DOI AU FOST INFLUENȚATE MASIV DE CĂTRE ENTITĂȚI DIN RUSIA, dar democrația din România a fost din fericire suficient de puternică și a reușit astfel să răspundă cu o campanie electorală SOLDATĂ CU PREȘEDINTELE care este astăzi în vizită la noi.” (din declarația de presă a cancelarului Germaniei, Friedrich Merz, Berlin, 18 iulie 2025)
„Extraordinar!” își zice Nicușor… „trebuie să-l întreb de unde știe lucrurile astea, să le trec și eu în raportul ăla pe care-l tot promit prostovanilor de acasă!” (vă reamintesc, primul termen pentru explicațiile necesare în legătură cu anularea alegerilor a fost la sfârșitul lunii iunie, când se elibera dânsul de povara deficitului, n.n.). Apoi, însă, se îmbufnează, brusc: „De unde știe… de unde știe… păi, de la mine știe, că pe ăsta am reușit să-l fraieresc (e drept că și el a vrut)…”
Pe 27 iulie, vicepremierul Dragoș Anastasiu, cel care tocmai își suflecase mânecile ca să se-apuce de treabă este confruntat cu o problemuță „de dosar”… nimic important, desigur, o biată mituire statornică pentru un funcționar de la ANAF, dar, hei! nu-i ceea ce vă gândiți voi, răutăcioșilor… a fost doar o mită benignă, de supraviețuire… ce mai înseamnă astăzi 2000 de euroi pe lună, timp de opt ani, plus vacanțe exotice, blugi și banane? Un fleac, ne-a ciuruit! dar tot se lasă cu demisie…
Ne apropiem de sfârșitul lunii iulie. Criminalul Emil Gânj urmărit pentru „omor calificat și distrugere” din 8 iulie nu e de găsit. Cătălin Predoiu îi explică lui Radu Tudor, de la ANTENA 3 CNN ca unui suflet-pereche:
„Avem de-a face cu un fugar care este extrem de familiarizat cu zona, el obișnuind să trăiască foarte mult în pădure, pe câmp, oriunde…ăăăă… în natură, ca să spun așa. Poate supraviețui fără mâncare un timp îndelungat… Contextul fizic… acolo unde este platou, între aceste înălțimi, acoperit de culturi, porumb, de exemplu, care-i foarte înalt, de râpe, prăpăstii, pârâuri (!!!, n.n.) de apă (!!!, n.n.), scorburi adânci, săpături în teren, de la diverse alunecări de teren sau modificări… deci un areal foarte foarte dificil din punct de vedere fizic pe care fugarul îl cunoaște foarte bine și-n care se mișcă foarte rapid, noi deja cunoaștem, din câte-am înțeles de la poliție anumite trasee pe care le-a făcut…” (Cătălin Predoiu, intervievat de Radu Tudor, ANTENA 3 CNN, 28 iulie 2025)
E greu, ce mai! (acum, când scriu, am intrat de câteva zile în anul 2026. Emil Gânj, criminalul, nu a fost prins. Totuși, populația răsuflă ușurată: bine că i-au prins pe Stegarul Dac… pe Bogdan Peșchir… pe Călin Georgescu…)
(va urma)
Autor: Luminita Arhire