OCTOMBRIE
Pe 3 octombrie preşedintele Klaus a participat, „la invitaţia preşedintelui SUA, Joe Biden, la o nouă rundă de consultări politice în format restrâns cu lideri globali aliaţi, în contextul continuării conflictului militar declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei”. Consultările s-au desfășurat sub bine-cunoscuta deviză prezidențială: „În momentul în care primim informări, le citim și ne considerăm informați…”
Pe 3-4 octombrie a venit muntele la Mahomed… adică a venit Fondul Monetar Internațional să vadă care mai e treaba prin România. Ne-au lăsat nedumeriți… cum naiba?… şeful misiunii FMI pentru România, Kees Martijn, a declarat: „România NU ARE NEVOIE de asistenţă financiară de la FMI şi nu este nevoie de creşterea TVA”. Zău? O, tempora! Unde ești tu, Jeffrey Franks, cu pantofii tăi găuriți în talpă, pe care scria „austeritate maximă, băieți”!? Ei, nici FMI nu mai e ce-a fost odată…
În altă ordine de idei, se vede treaba că anul 2023 a fost unul mult prea încărcat pentru Klaus al nostru; pe 5 octombrie preşedintele a fost nevoit să meargă în Spania, la Summitul Comunităţii Politice Europene, având ca temă centrală Ucraina… ce ghinion! să prindă el așa niște evenimente planetare în timpul mandatelor sale…! Solemn, Klaus a declarat acolo „că securitatea ne preocupă pe toţi”… apoi a vorbit despre energie, mediu şi prevenirea schimbărilor climatice, acestea fiind neliniștile lui din ultima vreme!
Numai că, din dimineața zilei de 7 octombrie 2023, situația internațională suferă o contorsiune cumplită: Hamas lansează în zori un atac terorist de amploare împotriva Israelului. Tiruri de rachete, pulverizarea gardului de frontieră dintre Gaza și Israel, în puncte cheie, și pătrunderea pe teritoriul israelian, simultan -pe uscat, pe mare și pe calea aerului, cu parapanta -totul se întâmplă rapid. Și masacru… apoi peste 100 de oameni luați ostatici și deveniți „monedă de schimb”… Planeta face atac de cord. Nu mai respiră. Războiul din Ucraina devine dintr-o dată un amănunt, căci banii, principala proteină cu care se hrănesc războaiele, trebuie să se mute deja altundeva. Răspunsul israelian este năpraznic. Fâșia Gaza, cu cei 2 000 000 de locuitori, începe să se micșoreze periculos. Iar în scurt timp, așa micuță și supraaglomerată cum ajunge, se trezește și bombardată, și fără mâncare, și fără medicamente, și fără energie electrică… iar catastrofa umanitară e pe drum… Palestinienii din Fâșia Gaza sunt prinși într-un țarc, cum erau și până acum, însă cu toate porțile închise. Dar sunt și jurnaliști români care ne spun că nu-i nicio pagubă dacă Fâșia dispare cu totul, dacă face implozie cu cei 2 000 000 de palestinieni ai ei, cu tot, deoarece: „Știți cum arată Gaza? Ca o adunătură de Ferentari și Rahove în deșert. În Gaza nu crește nimic, nu există agricultură, nici industrie, orașele sunt niște aglomerări de blocuri jupuite și murdare, cu gunoaie covor printre ele.” Cristian Tudor Popescu e numele jurnalistului și dânsul e „crucișător al presei”, de profesie…
Pe Klaus, evenimentele teribile îl surprind în Portugalia, într-o vizită de stat… cum vizita a fost între 6 și 9 octombrie și cum pe 6 octombrie încă nu se întâmplase nimic în Israel, președintele a făcut „o prezentare axată pe provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.” A doua zi, mai nimeni nu s-a mai gândit la asta. Nici la cât de „răvășitoare” a fost doamna Carmen în poza oficială a cuplului prezidențial român în compania președintelui portughez Marcelo Rebelo de Sousa…
Pe 9 octombrie Ministerul Român al Afacerilor Externe a condamnat în mod ferm atacurile împotriva populaţiei israeliene.
Pe 10 octombrie preşedintele Klaus îl primește, la Palatul Cotroceni, pe Olodimir Elenski, aflat în vizită oficială în România. „Ne dorim o relaţie bilaterală bazată pe încredere şi valori comune, cu o viziune pe termen lung şi axată pe proiecte concrete în beneficiul cetăţenilor noştri şi al întregii regiuni.” Președintele ucrainean, care mai mult ne-a ignorat de când a început războiul la el acasă, uitând de multe ori să amintească și de România când mulțumea unuia și altuia, pare că simte de data asta o răsuflare fierbinte în ceafă și, având nevoie să-și găsească noi prieteni, își aduce aminte că: „…România ne-a acordat sprijin şi militar, şi umanitar. Suntem recunoscători pentru solidaritatea dumneavoastră”. La finalul vizitei, președintele ucrainean urma să țină un discurs în fața plenului reunit al Camerelor Parlamentare. Nu l-a mai ținut… unii au spus că din motive de Șoșoacă-Diana-cea-cu-poalele-puse-n cap… Eu cred, însă, că dintr-o dată situația internațională răvășită de atacul Hamas nu l-a încurajat pe Elenski să mai stea la taclale în România și i-a tăiat cheful de fraze patriotarde, rostite cu vocea aceea gâjâită, inconfundabilă. Dintr-o dată, prioritățile s-au schimbat…
Neobosit, pe 11 octombrie preşedintele Klaus merge în Ungaria, la invitaţia doamnei Katalin Novák. S-a vorbit de Spaţiului Schengen și de „o cooperare constructivă, pragmatică şi transparentă cu Ungaria, în vederea dezvoltării de proiecte de interes comun”, în timp ce toată lumea se gândea la Orientul Mijlociu… În aceeași zi Parlamentul României adoptă Declaraţia privind atacurile teroriste îndreptate împotriva Statului Israel şi a populaţiei civile. Ceva urât de tot plutește în aer, deasupra Fâșiei Gaza unde e -chiar și-acolo, ce să vezi!-populație civilă.
Reprezentanţa Comisiei Europene în România lansează, pe 16 octombrie, o nouă platformă online dedicată combaterii dezinformării, “trUE – Adevărul gol-goluţ”. Vezi să nu! Cine ne propune nouă „adevărul gol –goluț”? Aceeași Europă care introduce cenzura și ne vinde gogoși, fățiș, de câte ori interesele conducătorilor ei -la vedere sau din umbră- o cer?
Pe 19 octombrie România anunță că trimite în Fâşia Gaza „asistenţă internaţională cu titlu gratuit constând în produse alimentare şi articole de cazarmament”, deoarece acolo lucrurile se complică. Se complică rău de tot. Iar în sânul populațiilor de pretutindeni începe să răzbată o rumoare care amenință să se reverse pe străzi, ca o viitură -în multe locuri se și revarsă. Simpatia și compasiunea pentru victimele israeliene pare să se topească, pe măsură ce Fâșia Gaza devine un morman de ruine fumegând. Lucian Mândruță abandonează „corectitudinea politică” în praful uliței, și scrie, pe 21 octombrie, pe pagina lui de FACEBOOK: : „…Am ajuns în punctul în care am păreri atât de incorecte politic încât nici nu le mai pot scrie pe facebook. Va trebui să ne cunoaștem personal, să bem o cafea și să vă zic ce cred despre conflictul din Orientul Mijlociu. Deși e posibil să nu merite efortul, sunt conștient și de asta…”
Netulburat, Julien Dacian Cioloş declară, la Strasbourg, pe 18 octombrie că este „interesat de o candidatură în alegerile prezidenţiale” şi crede că „rolul preşedintelui în următorii ani va fi unul cheie, atât în interior, cât şi la nivel european, unde urmează să se ia decizii care vor influenţa pe termen lung UE”. Fără să facem vreun sondaj… cam ce procent credeți că ar lua nenea ăsta „cinstit și onest” la prezidențialele din 2024?
Pe 21 octombrie, Rareș Bogdan, cu o acuitate înspăimântătoare a observației, depistează, în sânul PNL-ului, candidatul ideal la prezidențiale: „Partidul are azi un candidat la prezidenţiale. E Nicolae Ciucă. E foarte bun Nicolae Ciucă. A evoluat enorm în ultimele luni. Am fost în diverse locuri cu Nicolae Ciucă, şi-n ţară, şi-n diaspora. E uman. Omul ăsta e uman şi e sincer. Ce ştie face şi răspunde, ce nu ştie, spune: «Domnule, lăsaţi-mă să mă informez». Nu e atotştiutor, nu e arogant, nu e corupt. E un om de bun simţ.” Dacă ar fi fost Orban șeful PNL-ului, ar fi spus aceleași lucruri despre el. Dacă ar fi fost Cîțu, la fel… dacă ar fi fost Pavel Popescu sau Violeta Vijulie, tot așa…
Pe 31 octombrie, primarul Capitalei, Nicuşor Dan, ne anunță cu mândrie că proprietara bucății retrocedate din parcul IOR din Capitală a fost amendată cu 35 de milioane de euro (!!!, n.n.) „pentru că a schimbat destinația spațiului verde care i s-a retrocedat”. Poliţia Locală a dat această colosală amendă doamnei Mariei C., în vârstă de 88 de ani, care deține în acte bucata de teren contestată. Doamna o va plăti eșalonat, desigur, din pensie…
(va urma)
Autor: Luminita Arhire
