Luminita Arhire: RETROSPECTIVA ANULUI 2023 (VI)

Pe 6 iunie preşedintele Klaus „…a participat, la Bratislava, în Republica Slovacă, la Summitul Formatului Bucureşti 9 (B9), pe care l-a coprezidat alături de preşedintele Republicii Slovace, Zuzana Caputova, şi de preşedintele Republicii Polone, Andrzej Duda. La eveniment a participat, de asemenea, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Agenda discuţiilor a vizat evaluarea progresului realizat în implementarea deciziilor aliate adoptate în cadrul Summitului NATO de la Madrid, inclusiv în ceea ce priveşte angajamentele de investiţii şi cheltuieli pentru apărare, precum şi sprijinul acordat Ucrainei în susţinerea aspiraţiilor sale…” etc… etc… Dar este că toate astea vă plictisesc de moarte? Toate participările ăstuia la diferite summituri la care nu s-ar prezenta nici legat, dacă nu l-ar trage stăpânii lui cu lesa și unde ai impresia că spune mereu și mereu aceleași banalități, citite când de la cap la coadă, când de la coadă la cap, că oricum nimeni nu ascultă… ce cacialma sau ciulama, că nu știu exact cum se scrie…

Între timp, greva din învățământ continuă, neabătută… se caută soluții, se inventează memorandumuri… căci fără o înțelegere, canci rocadă CIU-CIO! Pe 9 iunie sindicaliştii din educaţie au plecat în jurul orei 13.30 în marş spre Palatul Cotroceni, după ce au protestat, timp de o oră şi jumătate, în Piaţa Victoriei. Și cum tot profesorul s-a născut poet, pe una dintre pancartele protestatarilor scrie: „După chip cunoşti o floare / Ciocârlia după cânt / Pe Iohannis şi pe Ciucă după bâlbâit mai tare/ Dar şi lipsa de cuvânt”!

În fine, pe 12 iunie, după ce se ajunge la o înțelegere cu sindicatele, CIU își depune mandatul, IOH ia act de această întâmplare și pe 13 iunie semnează decretul privind desemnarea lui CIO în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru, pentru a cere votul de încredere al Parlamentului. Știți care CIO, da? Păi, ăla cu „Jó napot, Ciolacu! În timp ce noi, eu, guvernul, celelalte autorități (adică „bunii”, n.n.) ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD (adică „răii” n.n.), se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor. Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orban (adică dracu în persoană, n.n.), în schimbul acestei înțelegeri? Vedeţi, dragi români, asta înseamnă o majoritate toxică, majoritatea toxică pesedistă. De aceea, dragii mei, se înțelege acum poate mai bine de ce am vrut alegeri anticipate (ca să votați cu toții PENELEU+USEREU, fără PESEDEU că e diabolic și fără UDEMEREU, că și ăla e toxic, n.n.). Eu nu mai vreau ca problemele importante ale națiunii să fie hotărâte de PSD. Eu nu mai vreau ca această majoritate toxică pesedistă să hotărască împotriva României și împotriva românilor (că eu sunt bun, harnic, empatic, constructiv, simpatic, rezilient și sustenabil, n.n) . Este inadmisibil așa ceva!” Mai puțin de patru ani au trecut de atunci… și tot cam atât de la: „…Am spus-o și o repet: nu voi desemna un premier PSD!”. Numai că, vorba lui Rareș Bogdan, s-a schimbat conjunctura politică… așa că, în actuala conjunctură, Klaus a înțeles că dacă vrea să plece liniștit în concediu în Africa, la safari, ca să nu-l mai frece la cap doamna Carmen că-i mutălău și mototol și nu-i în stare să se impună și să-i ofere dânsei o vacanță exotică, cerând niște bani în plus de la buget, trebuie să-și sacrifice principiile!

Pe 15 iunie Guvernul Ciolacu este deja o realitate. Rareș Bogdan, cu toate previziunile lui rostite cu glas tunător, dar care n-au nici cea mai mică șansă să se-mplinească, pare din nou cel mai neinformat și cel mai stupid dintre liberali. Un „tata Omida” la mâna a doua, cu defect la predicții!

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, pe 21 iunie, recursul în casaţie formulat de fostul primar al Sectorului 5 al Capitalei, Cristian Popescu Piedone, şi a dispus punerea acestuia în libertate în Dosarul Colectiv. Aceasta e o chestiune foarte rară în sistemul de justiție românesc. Cu această ocazie însă, sloganul „CORUPȚIA UCIDE”, cel pe care s-au cățărat tot felul de figuri bizare ale societății civile, se face praf și pulbere și doar cei încăpățânați rău de tot se dovedesc incapabili să recunoască evidența că tragedia de la COLECTIV, încă neelucidată, nu poate fi pusă în cârca unuia care n-a avut nimic de-a face cu asta, doar pentru a se da satisfacție unei mulțimi care cere capul lui Moțoc! Mai cu seamă că Moțocul Ponta oferise deja capul său publicului, pe un platou de inox, în noiembrie 2015, în aceeași speță!

Pe 24 iunie, Evgheni Prigojin, supărat pe comandanții militari de la centru și stimulat de ultimele sale victorii, are inițiativa unui… unui… puciuleț -că puci nu poți să-i spui- și ajunge cu puciulețul până la Moscova. Ziarul LA STAMPA scrie: „Aceste 24 de ore de confuzie, panică și vid de putere vor rămâne în istoria regimului lui Putin ca un punct de cotitură, fără întoarcere… Rusia apare acum ca o țară în care un șef mercenar -căci Prigojin nu are un rang oficial în lanțul de comandament militar, el e doar un antreprenor în sectorul alimentației din Sankt Petersburg- poate lansa o lovitură de stat, își poate duce oamenii să atace Moscova și poate IEȘI NEVĂTĂMAT din asta”. Dacă, într-adevăr, a ieșit „nevătămat” până la urmă, vom afla mai târziu, adică fix pe 23 august. Și dacă puciulețul e „un punct de cotitură, fără întoarcere”, tot un pic mai târziu vom afla. Deocamdată însă, să-i lăsăm pe Radu Tudor și pe Lucian Mândruță să jubileze, iar pe domnul psihiatru Gabriel Diaconu, analist militar în timpul liber, să scrie pe FACEBOOK: „Orele lui Putin sunt numărate.”

Cam asta e… Pentru Klaus, o lună care începe cu o activitate obositoare, se pare că se termină la fel. Pe 27 iunie preşedintele Klaus participă, la Haga, în Regatul Ţărilor de Jos, la o reuniune în format restrâns dedicată pregătirii Summitului NATO de la Vilnius iar în intervalul 29-30 iunie n-are încotro și trebuie să meargă și la reuniunea Consiliului European de vară de la Bruxelles. După acestea, epuizat, așteaptă sosirea celui de-al treilea și al patrulea concediu anual legal pentru a putea, în sfârșit, să se odihnească.