MAI
Pentru că e 1 mai și lumea iese în natură la grătare cu mititei, având și niște berici alături, psihiatrul Gabriel Diaconu beștelește populația nesimțitoare a României că… de ce, mă? De ce? De ce grătare și berici, când la doi pași de noi e război? Astfel, în accepția intransigentului psihiatru sunt condamnabile: „BUCURIILE BANALE. Normalitatea. Normalitatea ca NESIMȚIRE, și NESIMȚIREA ca deconectare.” Din fericire, poporul nu se intimidează și consumă cantități impresionante de mititei bine rumeniți, cu tradiționalul muștar deasupra fără a se gândi că a te bucura de o zi frumoasă de primăvară este un lucru reprobabil.
Pentru bietul Klaus luna mai se arătă, încă din primele zile, a fi o lună grea. Nici bine nu intrase el în luna florilor, o lună prin definiție potrivită pentru îndelungate deplasări la Sibiu și pentru ample partide de golf, că președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, și-a și aruncat buzduganul în poarta Cotroceniului, pe 4 mai, „…în contextul aniversării a 30 de ani de la semnarea Tratatului dintre România şi Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa, document-cadru al relaţiei bilaterale”. Klaus a strâns din măsele (și are din ce să strângă, credeți-mă…) și și-a zis în barbă: „nu-i nimic, vine el weekend-ul și recuperez…” Dar, ți-ai găsit! Numai ce-a plecat Frank-Walter Steinmeier că a venit Jill Biden pe 6 mai, adică VINERI!!!. Sigur, cu ea nu avea Klaus nicio treabă, dar menționez din nou că ERA VINERI și Jill Biden s-a întâlnit cu Carmen Georgeta Iohannis. Cu alte cuvinte, adio tradiționala ciorbă de perișoare! Mai ales că în aceeași zi s-a trezit și președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, să-l viziteze pe Klaus! Vă dați seama? Într-o singură săptămână s-au petrecut toate agresiunile acestea sălbatice împotriva liniștii generale a președintelui și a tihnei conjugale de weekend a familiei Iohannis!
Totuși, președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a avut mare noroc că l-a primit măcar Klaus. Deoarece, mai devreme, când a vrut să meargă la Kiev, s-a lovit de un refuz categoric de la Marele Bărbat cu tricou kaki. În rest, toată lumea care contează și-a făcut fără opreliști „excursia de război”: președinții din Polonia, Letonia, Estonia și Lituania, Boris Johnson, cancelarul austriac Karl Nehammer, șefa Parlamentului European, Roberta Metsola, doamna Ursula, șeful diplomației UE, Josep Borrell, Ciucă, Ciolacu… a! și Cîțu, care, supărățel, a mers separat, na! să viziteze și el războiul.
Iar când, pe 3 mai, cancelarul Olaf Scholz a vrut să fie solidar cu președintele său repudiat de Elenski și a refuzat să meargă la Kiev, s-a ales cu o frumoasă etichetă de „cârnaț ofensat”, pe care i-a pus-o pe frunte ambasadorul Ucrainei în Germania, Andrei Melnik… Urmărind firul logic al acțiunii și observând că dânsul, Andrei Melnik, n-a fost expulzat pentru acestă mârlănie și nici pentru altele, ulterioare acesteia, ci avea să fie retras de la misiune de către Elenski abia pe 9 iulie 2022, ne putem da seama că între timp Germania s-a dat pe brazdă și „a livrat”, nu glumă… suficient, adică, pentru ca Olaf Scholz să primească un loc în delegația de „grei” din 16 iunie 2022 (știți care vizită… aceea când toată presa străină a scris că au doar fost TREI LIDERI, fără să-l observe pe cel mai proeminent, recte Klaus Werner, despre care jurnaliștii și-au închipuit că-i un fel de bodyguard, sau ceva…). Să reamintim, totuși, că Friedrich Merz, liderul opoziției germane, s-a întâlnit la Kiev cu preşedintele Olodimir pe 4 mai, lăsându-l pe „cârnațul ofensat” să mai fiarbă cu capacul îndesat deasupra, până i s-a crăpat învelișul.
Între timp tiranul Putin se arată a fi tot mai bolnav, mai paralizat, mai metastazat, mai operat estetic, cu prostata din ce în ce mai fragilă… se ajunge la situația disperată în care dimineață îl operează și la prânz îl scot la parada de pe 9 mai de la Kremlin, cu o păturică pe genunchi. Timp de câteva zile, după paradă, toată floarea presei românești (CTP-ul, Cătălina Porumbel, alții…) analizează păturica de pe genunchii anchilozați ai lui Putin și estimează cam cât mai are satrapul de trăit.
Pe 12 mai Klaus dă semne că s-a lămurit ce-i cu inflația: „Inflaţia este doar un factor şi, ca să încep cu un răspuns simplu, am toată încrederea că Guvernul a luat şi va lua în continuare măsurile care se impun… Dar inflaţia, situaţia economică dificilă, preţurile crescute la energie nu au apărut fiindcă cineva în România a lucrat prost sau nu şi-a făcut treaba, ci din cauza războiului lui Putin împotriva Ucrainei”.
Veselă, Europa se copilărește, se îmbărbătează și găsește soluții fanteziste pentru toate cele. Sigur, aș putea să spun că „se senilizează”, în loc de „se copilărește”, dacă termenul vi se pare mai explicit. În spiritul acestei tinereți intempestive, Timmermans Frans ne învață să mai punem o haină pe noi, să renunțăm la automobilul personal în favoarea lu’ „bicla” și să ne aerisim hainele în loc să le spălăm; apare conceptul de duș în doi, pentru a economisi apa… apoi conceptul de duș cu hainele pe noi pentru a spăla simultan și hainele și organismul… apoi dușul de două minute, pentru sustenabilitate și dezvoltare durabilă… urmează varianta fără duș, doar cu cârpușoară umedă; apoi cu cârpușoară umedă, dar doar prin părțile esențiale, nu peste tot.
Pe 15 mai, într-un mod cu totul și cu totul surprinzător, Ucraina se opintește exemplar și câștigă unul dintre cele mai exigente și mai corecte concursuri muzicale: EUROVISION! Nimeni nu se aștepta la așa ceva, doar votul la EUROVISION n-are nimic de-a face cu „corectitudinea politică” și premiile sunt date pe merit! Și când a câștigat Conqita Wurst a fost la fel („un bărbat cu barbă, dar cu păr lung, gene și unchii false, care purta haine de femeie și care electriza publicul cu vocea lui”, scria presa, n.n.)! Și când a câștigat Dana International („băiatul care a devenit una dintre cele mai talentate şi controversate femei ale lumii”, tot din presa vremii, n.n.) așa a fost! Iar ca să vă dați seama cât de intransigent și obiectiv se evaluează concurenții, este suficient să vă spun că ministrul ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkachenko (ăla care voia să-l interzică pe Ceaikovski), și-a exprimat regretul și „rușinea” că juriul din Kiev nu a acordat niciun punct concurenților din Polonia și Lituania, două țări care sprijină ferm Ucraina în războiul cu Rusia!!! Cum și ce anume au cântat reprezentanții celor două țări prietene, nu contează… A, și să vă mai spun… juriul din România, care votase masiv pentru Moldova, a fost descalificat și punctajul României a fost înlocuit cu unul scos din joben, unde Ucraina a luat locul Moldovei în preferințe! Mirel Curea, însă, a zis că e „un gest de o eleganță extraordinară”, deși recunoaște că habar n-are ce-au cântat ăia.
Pe 26 mai PENELEU serbează 147 de ani de liberalism; în primul rând, în sala Bibliotecii Centrale Universitare, la „dezbaterea festivă” cu titlul «PNL între prima și doua modernizare a României: 147 de ani de liberalism» îi văd pe Falcă… Blaga… Flutur… Rareș Bogdan… Ciucă -numai brătieni unu’ și unu’. Aha, stai! e și Crin Antonescu acolo, așa, pentru decor. Prezența lui chiar sporește tristețea „fără precedent” (vorba lui Rareș Bogdan) a fotografiei.
IUNIE
Pe 1 iunie 2022, Jens Stoltenberg, șefu’ lu’ NATO, imprudent, adică fără să se consulte cu Radu Tudor cel care ne anunță în fiecare zi că ne ia mama dracului și că Putin o să dea cu bombardeaua nucleară, ține să ne informeze, într-o conferință de presă susținută împreună cu secretarul de stat Antony Blinken, la Washington, cum că:
„Războiul din Ucraina se va încheia, probabil, la masa negocierilor, dar ucrainenii trebuie să fie capabili să se apere pentru a-și consolida poziția la negocierile de pace.”
Ziua de 4 iunie aduce un premiu pentru mult-încercatul nostru președinte :„Premiul European Carol al IV-lea al Federației Germanilor Sudeți”. Zău așa, că demult nu-l mai premiaseră pe exemplarul nostru ficus „…pentru încurajarea înțelegerii și a cooperării popoarelor și statelor Europei Centrale” și doar știm că nimeni n-a „încurajat” așa de intens ca dânsul!
Tudor Chirilă, crezând că farmecul lui personal adună oamenii în piață, iar nu finanțările pe din dos care acoperă costul pancartelor cu diferite sloganuri mobilizatoare, ceaiul cald și apa minerală distribuite generos celor care cred că manifestația a fost ideea lor, precum și contravaloarea „prestației” revoltaților civici de profesie, cheamă lumea în stradă pe 11 iunie ca să lupte împotriva proiectelor de lege cu privire la securitatea națională… zău, așa, fraiere! Adicătelea, coana CORUPȚIA UCIDE și mătușa ei din Galați, pardon… REZISTENȚA CIVICĂ GALAȚI, coautoare a tuturor protestelor de pe planeta România, nu sunt în stare să strângă decât „aproape 200 de persoane”, cum scrie ZIARE. com -ceea ce înseamnă circa 50-60 de persoane în realitate- la un protest? Păi, dragă, atât s-a putut, ce să faci… căci dacă nimeni nu „marcă banul”, cam așa se petrec lucrurile! Dar zău că au fost cu mult mai simpatici cei de la COMUNITATEA DECLIC care au strâns, pe 22 iunie, aproape 30 de persoane, la un protest pe aceeași temă (desigur că „declicii” și Chirilă n-au văzut, de ani și ani de zile, în plină democrație, amantlâcul dintre servicii și justiție, nici interceptările ilegale care au trimis oameni la pușcărie, nici probele fabricate sau plantate, nici soluționarea dosarelor în culise, iar nu în sala de judecată, nici plicurile galbene înmânate onoratelor instanțe, nimic din toate astea… ei acum se trezesc din somn…) Ia să vedeți ce frumos relatează DECLIC succesul acțiunii:
„Am fost 30 de oameni la intrarea de la Guvern și mobilizarea a fost excelentă ( da, excelentă mobilizare, așa m-am gândit și eu. n.n.) . Am strigat cu energie «România, stat milițienesc!», «Vă rugăm să ne scuzați, ne simțim supravegheați! », «Tăcerea-i imorală când afectează o țară» sau «Pentru țară vrem soluții, nu filări și persecuții». Multe dintre scandările acestea au fost gândite chiar de mințile creative ale membrilor Declic (corect, așa păreau… ieșite din niște minți creative, n.n.). Mobilizarea Declic a fost apoi preluată în toată presa (sigur, dacă n-o fi fost nicio înmormântare mai interesantă și nicio păruială între madam Prodan și fostul… despre ce să scrie și băieții ăia? n.n.). Probabil că Premierul Ciucă s-a ascuns în birou (neapărat, l-ați speriat rău de tot, băieți…n.n.).”
Pe 23 iunie, știind că populația e prostuță și nu prea înțelege, Klaus explică poporului avantajele compensării de 50 de bani per litru de carburant:
„Până la urmă și 50 de bani sunt 50 de bani pe care nu-i dai când alimentezi la pompă…”
Și, pentru ca luna iunie să se încheie frumos, între 26 și 28 iunie, la Schloss Elmau, în Bavaria, se desfășoară Summitul G7, întâlnire la care Boris Johnson și Mario Draghi, într-un admirabil elan, își măsoară virilitatea cu cea a muribundului Putin… Viitorul le va dovedi că mai bine, totuși, ar fi fost să reflecteze la perisabilitatea funcției publice și politice pe pământ…
(va urma)
Autor: Luminiţa Arhire