MOTTO: „Mircea Geoană, un intelectual rasat, un diplomat de anvergură internațională, alături de care am făcut câteva emisiuni reușite de analiză a relațiilor internaționale, în ultima perioadă…”.( Radu Tudor , 16 iulie 2019)
Pe 17 iulie 2019 o veste extraordinară a zguduit presa românească și a surprins publicul, făcându-l să se scarpine-n cap și să-și revizuiască pozitiv percepțiile cu privire la ce va să zică schimbarea din mers a unei etichete aplicate în urmă cu vreo 14 ani și cu care cetățeanul se cam obișnuise între timp : Mircea Geoană nu mai este așa cum a spus Ion Iliescu după alegerile prezidențiale din 2009, adică „un prostănac”, ci este așa cum a spus Radu Tudor pe 16 iulie 2019, când a aflat că dânsul va fi numit secretar general adjunct al NATO, respectiv – „un intelectual rasat”!
Drumul între aceste două etichete, este aparent greu de parcurs… și totuși, să nu privim lucrurile cu o blamabilă lipsă de fantezie, ci să înțelegem, cu un pic de efort, ceea ce Radu Tudor nu poate să ne transmită în mod direct: oare MARELUI LICURICI un „intelectual rasat” îi trebuia? Sau un băiat care e, în mod convenabil, cam așa cum spunea Iliescu, dar care dintotdeauna a fost un bun prieten al lui Mark Gitenstein și „cel mai bun prieten” al Statelor Unite?
Și nu zic asta așa, ca să mă aflu în treabă, ci pentru că mi-am amintit următoarele:
„Drept mulțumire pentru cât l-a sifonat pe Victor Ponta în 2014, Victoria Nuland l-a invitat pe Mircea Geoană la Ambasada SUA pentru un scurt schimb de impresii. Un gest de curtoazie, pe care oficialul străin l-a regretat însă rapid, după ce Geoană, în nerozia lui, s-a apucat să povestească despre planul americanilor de a schimba actualul Executiv. «Am OK-ul de la Nuland să-l dau jos pe Victor Ponta», a anunțat, ce-i drept fără sa țopăie, Mircea Geoană. «Adjunctul secretarului de stat pentru Europa și Eurasia, Victoria Nuland, nu a făcut nici un fel de comentariu referitor la preferința pentru o anumită conducere politică în România», a venit imediat replica oficialilor americani, uimiți și ei probabil de lipsa de tact și de inteligență politică a lui Mircea Geoana.”( NATIONAL.ro, 19 ianuarie 2015)
Deci, ei știau de-atunci… și nu cred să fi uitat până în 2019…și nu erau singurii care știau.
Eroul nostru este același despre care Robert Turcescu (un mare caracter !!!!, doar îl știți), cel care a moderat ultima confruntare pentru prezidențialele din 2009, în seara aia de pomină când a fost o înghesuială în sufrageria lui Găbiță Oprea de nu se vedea cal cu călăreț de-atâta înghesuială de generali și Codruțe, spunea următoarele:
„Prin urmare, în momentul în care domnul Geoană susţine că s-a dus acasă la Sorin Ovidiu Vîntu să afle întrebările de la dezbaterea pentru preşedinţie, mă tem că vrea să parcurgă într-o distanţă foarte rapidă drumul de la statutul de prostănac la statutul de prost de-a binelea şi nu intenţionez să-l jignesc.” (ROMÂNIA LIBERĂ.ro, 7 decembrie 2010)
Și mai știau și alții:
„În întâlnirea directă, Geoană nu şi-a arătat prostia. Nu, în astfel de apariţii el se încadrează, de regulă, în limitele alintului. La limita de jos a sensurilor sale, «prostănac» e un Geoană timid, iar la limita de sus poate fi interpretat ca un Geoană superficial. Oscilaţiile cuminţi ale prostănacismului au reuşit mai întotdeauna să livreze un Geoană anost, dar comestibil.
Numai că Mircea Geoană a ţinut să joace în liga mare. A vrut să intre în liga proştilor fermi, cerţi, indiscutabili. Şi, ca să obţină asta, l-a vizitat pe Vântu cu o zi înainte ca destinul lui să se intersecteze cu manualele alea alternative de istorie nemeritată. Cu o zi în urmă, după sondaje, era preşedinte. Cu o zi după, nu prea mai e.”( Doru Bușcu, 4 decembrie 2009, REALITATEA. NET)
Păi… dacă toți spuneau așa, publicul a crezut și s-a obișnuit cu gândul… cum să vii acum să spui că e altfel?
În fine… poate că are alte calități… poate că-i bun la suflet . Dar oare o fi? Ia să vedem…
În 25 mai 2016, febril, Mircea Geoană a venit cu o propunere extraordinară pentru asanarea mlaştinii parlamentare dar şi a celei guvernamentale, propunere care suna așa :
„Pentru a evita situațiile jenante la care asistăm de ceva timp în Guvern și Parlament, propunerea mea, ca fost președinte al Senatului României, este modificarea Regulamentului și adoptarea unui cod obligatoriu de conduită care să stipuleze ca atunci când începe urmărirea penală împotriva unui demnitar cu o funcție importantă, AUTOMAT ACEL PERSONAJ SĂ ÎŞI PIARDĂ FUNCŢIA DE DEMNITATE PUBLICĂ pentru a evita situația în care reputația întregii instituții este afectată de lupta despre cine are dreptate” (comunicat de presă transmis de Mircea Geoană, președintele Partidului Social Românesc)
Comentarii? Păi, da!
Dacă omul politic Mircea Geoană propunea aşa ceva în România lui 2016, pe când Codruța era mai activă ca oricând, nu putea să existe decât o singură explicaţie: dânsul ŞTIA SIGUR că pe el, indiferent de ce-ar face sau ce-ar fi făcut, nu-l umflă nimeni! Pentru că, dacă ar fi fost altfel, s-ar fi gândit pentru ce pixuri şi brichete a fost acuzat şi întemniţat Adrian Năstase, pentru ce struţi legănându-şi copanele a fost scos Toni Greblă din CCR și reținut, pentru ce blocuri văruite a stat o noapte la zdup Olguţa Vasilescu… Şi , în acest context, ar fi rememorat cam de câte ori a fost domnia-sa, „beneficiar final”… pentru voturi… pentru ceasuri… pentru succesul în afaceri al familiei sale… Numai că el era mereu “bunul beneficiar final”, cu imunitate inexpugnabilă. Or, mi s-a părut incalificabil, sau calificabil drept „dezgustător”, ca din turnul unei protecţii a cărei coadă solzoasă o putem întrezări lesne în calda întâmpinare din partea lui Mark Gitenstrein, din 4 iulie 2011: „Îi urez bun venit şi domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, un bun prieten al meu şi CEL MAI BUN PRIETEN pe care SUA îl au în România”, domnul Mircea Geoană să poată afirma senin că el habar n-avea cât au costat ceasurile de la Vanghelie, drept pentru care , crezând că valorează TOATE trei-patru mii de lei , sau cam pe-acolo, nu le-a trecut distinct în declaraţia sa de avere… şi DNA-ul, atât de suspicios în toate cele, l-a crezut din prima !
Din declarația dată de Mircea Geoană în fața organelor:
„În anul 2008, din câte îmi aduc aminte, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, am primit cadou de la Vanghelie Marian-Daniel un ceas marca Glashutte, de culoare negru cu auriu, model Panomatic Crono, nr. 000223, No. reference 19501110104, Date of sale 05.08.2008. Fac precizarea că nu cunosc valoarea acestui ceas. De asemenea, undeva în anii 2008-2009, la diferite aniversări, Vanghelie Marian-Daniel i-a făcut cadou soției mele, Geoană Mihaela, două ceasuri marca Vacheron Constantin, unul alb cu auriu și curea bleumarin, model 25021/000R, Case nr. 795982, Movement nr. 9699232, Metal Or rose, Dial 9115, Bracelet Cuir, împreună cu o cutie neagră, iar celălalt, argintiu cu alb și curea roz, cu seria 821914 83505. De asemenea, nu cunosc valoarea acestor ceasuri. În afară de aceste trei ceasuri menționate, nu am primit alte cadouri de la Vanghelie Marian-Daniel (…) Predau, cu această ocazie, organului de urmărire penală cele trei ceasuri menționate mai sus”
Recitind paragraful de mai sus întreb încă o dată: oare luʹ nenea NATO „intelectual rasat” îi trebuie ? Sau, mai curând, un executant necârtitor și cam nătărău, ăăă… cum să-l descriu… ? păi, ca acela care aduce cadou o valiză cu ceasuri de firmă, valorând între 18 000 și 25 000 de euro bucata, „organului de urmărire penală” și care, la ieșirea de la DNA, strâmbă din învelișul piramidei nazale, ca de-un miros nasol, când spune că el nici nu le-a purtat , deoarece nu se potriveau cu gusturile sale rafinate !
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook