MOTTO: „O banană lipită cu bandă adezivă pe un perete a fost vândută în această săptămână pentru suma de 120.000 de dolari la târgul de artă Art Basel din Miami Beach, potrivit site-ului specializat în piaţa de artă Artnet, care a precizat că două dintre cele trei exponate s-au vândut deja, ultima fiind disponibilă la preţul de 150.000 de dolari” (CNN, 6 decembrie 2019)
Când am aflat eu că niște funcționari UNESCO au considerat, în anul de grație 2019, că două nuduri reprezentând bărbați tineri care, după atitudine, aș zice că-și fac niște selfie-uri (stați liniștiți, niciunul nu seamănă cu Câțu Vasile Florin) ar putea răni „sensibilitatea unor persoane” și că ar fi bine ca artistul să ia măsuri și să preîntâmpine așa ceva, mi-am zis că nu m-ar putea mira dacă într-o zi cineva o să lipească o banană cu bandă adezivă pe vreun zid și va declara că aceea este o „operă de artă”.
Ca urmare a atenționării UNESCO, sculptorul Stephane Simon a înaintat propunerea ca de ZILELE PATRIMONIULUI dânsul să stea în apropierea celor două statui și să acopere sexul acestora cu un cearceaf, din când în când, în funcție de profilul vizitatorilor, ceea ce funcționarii renumitului for internațional chiar au luat în serios; atunci artistul s-a gândit să facă lucrurile și mai interesante, punând chiloți celor doi dezbrăcați.
Cât despre capodopera cu fructul exotic, lucrurile s-au petrecut exact, dar exact ca în premoniția mea, atât că eu nu am mers cu premoniția atât e departe încât să avansez și o sumă la care se va vinde „banana-n perete”: s-a vândut cu 120 000 de dolari. Ei, hai… nu vă indignați… există și avantaje: mănânci, la câteva zile odată, o operă de artă. Pe de altă parte, e ca și cum ți-ai fi cumpărat un acvariu și trebuie să înlocuiești, la intervale regulate, apa. Tot așa, la intervale regulate, depinzând de starea fizică a fructului, proprietarul operei de artă, adică al bananei, trebuie să desprindă banda adezivă care ține musaceea pe perete și să o înlocuiască pentru a nu se fleșcăi în locul unde este expusă, luminată frumos de spoturi. Nu știu dacă din două în două zile trebuie chemat artistul ca să facă „împrospătarea” operei de artă sau există instrucțiuni de folosire pentru cumpărător. Aș miza pe cea de-a doua alternativă. Sigur, sunt și unele neplăceri… când ai o asemenea lucrare genială în casă, nu mai poți pleca în concediu. A, nu pentru ce vă gândiți, adică pentru că s-ar putea să o fure vreun nenorocit și să o vândă în lumea secretă a operelor de artă traficate cu vreun milion de coco… nu, nu… dar nu mai poți pleca, deoarece din două în două zile trebuie să schimbi banana. Dacă nu o faci, e ca și cum ai avea un animal de companie pe care-l lași să-ți moară în casă în timp ce tu te fâțâi la shopping în Dubai.
Căci banana, vrei-nu-vrei, nu e nemuritoare.
Ce vreau să vă comunic cu toate acestea? Păi, vreau să vă comunic că în lumea în care statuile concepute ca nuduri au început să poarte, sfidător, chiloți și să semene de la brâu în jos cu Mihai Bădiță, celebra „personalitate europeană a anului 2018” care umbla cu boxerii la vedere prin metroul bucureștean, nu-i nici o mirare ca o banană lipită pe perete să coste 120 000 de dolari.
P.S. Iar în aceeași lume bizară, iar nu-i nici o mare scofală ca agenția MEDIAFAX, de unde își iau informațiile o groază de cetățeni, fiind considerată o sursă de știri serioasă, respectabilă și credibilă, să aibă un angajat pentru scrierea titlurilor și a legendelor de sub fotografii care nu obișnuiește să citească și știrea. De aceea în titlul relatării MEDIAFAX din data de 9 noiembrie 2019 despre statuile închiloțate, artistul nu este cel real, adică Stephane Simon, ci Sophie Coignard, care este de fapt redactor la publicația franceză LE POINT și care a scris despre pudoarea excesivă a funcționarilor UNESCO.
Titlul știrii de pe pagina MEDIAFAX.ro sună așa:
„Conducerea UNESCO scandalizată de statuile nud ale unor artiști. Sophie Coignard (!!! n.n.) și-a acoperit statuile cu lenjerie intimă «pentru a nu răni sensibilități»…”
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă MEDIAFAX.ro ar fi făcut o confuzie similară între doamna Sophie Coignard și Piero Manzoni, autorul celebrei lucrări „Artist’s shit“ operă care constă într-o cutie de conserve cu o etichetă pe care scrie, în diferite limbi: „Rahat de artist. Conținut net: 30 de grame. Fără conservanți. Produs și ambalat în …“. Lucrarea, ce-i drept, a fost considerată valoroasă, fiind vândută în august 2016, la o licitație de artă din Milano, pentru suma de 275.000 €, dar orișicât… biată doamna Sophie Coignard! Nici nu pot să mă gândesc ce-ar fi fost în sufletul ei dacă neatentul redactor MEDIAFAX ar fi comis o astfel de greșeală!
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook