Lăsați-ne-n pace! Lăsați-ne cu amintirile noastre, cu copilăria noastră, nu mai mințiți că „înainte de 1990 nu era Moș Crăciun, îl înlocuiseră cu Moș Gerilă.” Ba, în lumea în care am trăit eu era chiar un aflux de moși! Întâi venea Moș Gerilă 1, la grădiniță sau la școala primară… asta era cam în 21 sau 22 decembrie, că pe urmă intra puștimea în vacanță și nu mai avea pentru cine să vină. Apoi, cam pe 23 decembrie, veneau Moș Gerilii 2 și 3 -unul la tata la serviciu și celălalt la mama la serviciu… Abia pe urmă, în noaptea de 24 decembrie, venea, tainic și nevăzut de nimeni, Moș Crăciun cel adevărat. Nu a fost niciun an în care să nu vină.
Lăsați-ne-n pace! Nu mai băgați strâmbe că pe-atunci nu erau portocale de Crăciun… vă spun eu cum a fost: în cazul în care Moș Crăciun cel bun nu reușea să cumpere sau „să procure”, dar asta se întâmpla foarte rar, era sigur-sigur că în toate pachetele aduse de numeroșii Gerili vor fi cel puțin două portocale! O singură portocală era în pachet doar în vremurile de mare restriște!
Lăsați-ne-n pace! Sigur că în anii 80 aveau copilașii de grădiniță uniforme de „șoimi ai patriei”, și se făceau bancuri care începeau cu „jur cu mâna pe fundiță/ și cu fundul pe oliță…”, dar măcar nu venea niciun travestit cu gene false de 20 de centimetri să le citească povești frumoase cu „un băiețel iubea alt băiețel și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!”
Lăsați-ne-n pace! Nu le mai povestiți copiilor de astăzi, în emisiuni trase de podoaba capilară la Radio România Actualități, că înainte de 1990 gospodinele făceau cozonacul în frig, la lumina lumânării și fără ouă în compoziție… știți voi ce cozonaci făcea bunica pe-atunci? N-ați mâncat ceva mai bun în viața voastră. Și nu vă mai dați cu curul de pământ că nu erau nici podoabe de pus în brad… că eu încă păstrez câteva din vremea aceea! Nu mai păcăliți „tânăra generație” că nici brazi nu erau…
Lăsați-ne-n pace! Nu vă mai lamentați că nu aveau copiii voie să meargă la colindat în noaptea de Ajun, realitatea e că atunci era plin de colindători, până târziu… Anul ăsta, în schimb, când, vorba ceea, nu le mai „interzice” nimeni, n-a venit niciun copil să colinde. În schimb, pe 31 octombrie, niște puști vopsiți pe față, au sunat la ușa biroului meu strigând „Primiți cu Halloween-ul”? Păi, nu prea primim… le-am zis să vină în preajma Crăciunului, cu colindul, că atunci sigur „primim”… dar n-au venit.
Lăsați-ne-n pace! Nu mai ieșiți cu moacele alea ipocrite și afectate să ne spuneți că ne vârâți 10 ani la pușcărie pentru că avem amintiri frumoase dintr-o perioadă pe care unii dintre voi nici n-ați trăit-o. Adică 10 ani de pușcărie ca să nu mai vorbim despre copilăria și tinerețea noastră. Ca să nu mai facem comparații. Ca să ne interziceți voi amintirea a ceea ce a fost bun și frumos într-o perioadă pe care voi o descrieți ca fiind sinistră.
Lăsați-ne-n pace! Nu bananele și blugii sunt culmile satisfacției intelectuale. Nici 100 de programe de televizor, când, în mod obișnuit, un om se uită doar la 2-3 posturi.
Crăciun fericit tuturor celor care înțeleg ceea ce spun eu aici! Crăciun fericit celor care au avut grijă de sărbătoarea cea frumoasă, indiferent de vreme și de vremuri!
Autor: Luminita Arhire