MOTTO: „Noi, dacă găsim pe stradă un portofel cu întrebări despre politica externă a României și situația internațională, întâi ne uităm să vedem dacă e pe aproape Radu Tudor, ca să nu ne vadă când îl luăm… Dacă nu e, îl luăm și fugim cât putem de repede să aflăm răspunsurile de la Adrian Năstase!” (replică din „B.D. în acțiune, la 20 de ani de la intrarea în NATO” sau cam așa ceva)
……………………………………………………………………….
Asta e, din când în când ni se întâmplă. Adică, din când în când putem să facem comparațiile necesare și usturătoare, nu numai între ceea ce a fost și ceea ce este, ci, mai ales, între ceea ce a fost și CEEA CE-AR FI PUTUT SĂ FIE. După nesfârșitele emisiuni derizorii cu Radu-Tudor&Trupa-de-generali care, luați împreună, sunt asemenea unui bătrân pe care Eros l-a părăsit demult, dar parcă-parcă tot ar mai avea o mică zvâcnire, un mic impuls, o mică promisiune în zona inghinală la vederea unui sân de fată… Așa și plutonul de la ANTENA 3 CNN simte o tresărire erotică ori de câte ori vine vorba despre război, NATO, Ucraina, Putin și, desigur, tot mai rar despre Fâșia Gaza, aceasta începând să devină un subiect tabu.
Apoi vine Adrian Năstase la ANTENA 3 CNN și, fără să vorbească prea mult, ne descrie cam cum stau lucrurile… Că România e varză la politică externă, că în conjunctura actuală e binișor să te bazezi pe „umbrelă”, dar mult mai bine ar fi să te uiți și la alte „umbreluțe” din jur… că lumea a devenit multipolară și noi se pare că nu observăm asta… că Ungaria are relații privilegiate cu ăla…și cu ăla… și cu ăla, iar noi n-avem așa ceva cu nimeni… că ar fi bine și decent să avem relații mulțumitoare cu vecinii, dar noi ne purtăm ca și cum nu am avea vecini… că ar fi inteligent să nu mai distrugem sistematic relațiile cu China, când unii din proximitatea noastră le cultivă intensiv… că Ucraina s-a împotrivit vehement la intrarea noastră în NATO, nu și Rusia, căreia sigur că nu i-a plăcut mișcarea, dar nici nu a avut o atitudine ostilă, pentru că România nu făcea parte din spațiul post-sovietic… că Moldova face referendum pentru admiterea în UE, dar nu merge cu urna de vot și în Transnistria, conferindu-i acesteia un statut ambiguu, și asta înseamnă ceva… și că noroc că are trecut în Constituție menținerea ca țară neutră, altfel se complicau lucrurile… că recentul „cocoșism” al lui Macron cu trimiterea de trupe franceze în Ucraina e mai curând o problemă de disperare în politica internă… că n-ar fi fost rău ca MARELE LICURICI să fie interesat și de dezvoltarea unor relații economice cu România, nu numai relații militare iar acelea însemnând mai cu seamă să ne vândă armament… că ambasadorii americani ar fi bine să studieze corupția din România și în alt mod decât băgându-se adânc în Fondul Proprietatea și slujindu-și propriile interese… că e prea devreme să vorbim despre alegerile prezidențiale din România atâta vreme cât nu se știe dacă „aliații” PESEDE-PENELE nu-și vor trage cu poșetele în cap încă din campania electorală pentru locale și europarlamentare, avându-se în vedere faptul că n-au avut prevederea de a semna un „pact de neagresiune”, care ar fi fost obligatoriu pentru gestionarea alegerilor… și, mai ales, că România nu e și nici n-a fost o forță militară, nici economică, dar a avut o perioadă când a fost recunoscută, respectată și admirată pentru DIPLOMAȚIA EI! (și da, și din punctul meu de vedere, exact absența acesteia arată acum ca o gaură în steag!)
Cam așa… Astea sunt doar câteva lucruri punctate de Adrian Năstase cu eleganță, desigur, iar nu în halul în care eu le-am prezentat. Iar felul simplist în care eu le-am expus cred că este doar rezultatul amărăciunii mele. Că după 34 de ani de evoluție politică necontenită, am ajuns de la Adrian Năstase la Klaus, Ciucă, Șoșo, Ciolacu, Drulă, Cioloș, Simion, etc. și puteți adăuga pe listă pe oricine mai doriți. Știu, nu-i doar la noi. Se întinde, ca o molimă, peste tot, cu precădere în așa-zisa lume civilizată a lui Bogdan Chireac. Numai că, în acest ritm, generația viitoare nici măcar nu va avea cu cine să facă o comparație…
Autor: Luminita Arhire