Luminita Arhire: FĂRĂ IEȘIRE

Atât că vocile combatanților ating acum acute din ce în ce mai neplăcute pentru ureche. De aceea, nu trebuie să fii fan Putin ca să capeți ecuson: „Marș la Moscova!”. E suficient să-ți placă filmele sau literatura rusă… Nu trebuie să fii un admirator al ayatollahilor ca să-ți iei un „Marș la Teheran!” peste freză… e suficient să-ți pui întrebarea de ce dracului două țări atacă o a treia țară și-i ucid, repet ÎI UCID! -de aici provine termenul „ucigaș”- întreaga conducere iar lumea civilizată se ascunde pe sub masă, făcându-se că nu prea a fost atentă la ceea ce s-a întâmplat. Nu e necesar să ridici ode sistemului din China ca să-ți iei un „Marș la Beijing!” … e suficient să privești cu luciditate evoluția uluitoare a unui popor care are suficientă și înțeleaptă răbdare.

Traversăm o istorie tulbure în care unii vorbesc fără jenă despre anexarea de teritorii sau de țări, în timp ce conducătorii altor state tac din gură, bucurându-se că ÎNCĂ nu sunt ei în meniul carnasierului!

O să-mi spuneți că întotdeauna s-a manifestat o oarecare intransigență pe rețelele de socializare… am să vă spun că acum hăul care se cască între diferitele opinii are, totuși, adâncimi și diametre diferite.

În rândul nicușorienilor, spre exemplu, sunt mai multe tabere -unii-l iubesc pe Nicușor și numai pe el, alții îl pupă pe Nicu pe gerunziu, dar îl detestă pe Bolo, alții îi iubesc pe amândoi, alții îl iubesc pe președințel dar numai luat la pachet cu USR-iștii… Apoi sunt fani ai liberalilor care-i înalță ode lui Bolo, dar disprețuiesc ce-a mai rămas din gașca de „brătieni”, așa cum sunt fani care-l divinizează pe Bolo numai asociat PNL-ului, după cum sunt și dintr-aceia care iubesc numai PNL-ul, exclus Bolo! Pesediștii care-au mai rămas pe planetă, mai mult din inerție, se împart între pesediști „cu Grindeanu” și pesediști „anti Grindeanu”, la care se adaugă pesediștii nostalgici care țin forever cu efigia lui Iliescu și de aceea îi lasă rece Grindeanu &Co, iar pe lângă ei se antrenează pesediștii „camuflați” care simpatizează cu Ponta. La „suveraniști” e aceeași derută: unii-l urmează până-n Calea Lactee pe Georgescu, dar îl urăsc de moarte pe Simion, alții îl înjură pe Georgescu dar l-ar vota bucuroși pe Simion, alții șterg pe jos și cu unul și cu celălalt și se autoproclamă unicii suveraniști adevărați, alții doar mimează suveranismul plenar și mai adună astfel ceva adepți. Nici măcar la UDMR lucrurile nu sunt mai clare: unii sunt cu UDMR-ul de aici, alții cu tata luʼ UDEMEREU, de peste graniță. Numai la la USR e bine, că ei sunt sectă, nu partid.

Turnul Babel e un model de înțelegere armonioasă între utilizatori în comparație cu construcția asta care seamănă perfect cu ultima prezentare a divei Demi Moore în filmul SUBSTANȚA -doi ochi în omoplat, uitându-se atent, un nas în fesă, cu nările fremătând, un cap mai mic ieșind dintr-un cap mare, cam pe la ceafă și făcând scandal, trei sâni atârnând pe șira spinării și o ureche ciulită prinsă pe rotulă… un întreg din care se scurge un lichid vâscos și fetid… Cam așa ceva se petrece acum în spațiul public românesc. Diformitatea acestui organism „cârpit” peste tot cu petice și reliefuri de culori ambigue, imitând prost o țesătură, este nu numai obositoare dar și destul de scârboasă.

Iar senzația de dezintegrare este copleșitoare. Legile nu se mai respectă nici măcar „de ochii lumii”. Căci pur și simplu legile nu mai contează. Era previzibil… după anularea alegerilor, pe 6 decembrie 2024, fără niciun motiv, nimic n-a mai funcționat; în schimb, îndrăzneala de a călca în picioare legea a prins aripi. Deoarece, după ce ai făcut răul cel mai rău, după ce ai făptuit crima cea mai odioasă, de ce te-ai mai împiedica de fleacuri și reglementări?

Dacă mâine ar fi alegeri, e simplu de intuit către ce formațiune politică se vor îndrepta cetățenii… dar, din pricina frustrării enorme de care suferă astăzi societatea românească, e greu de crezut că și dacă aceia ar avea cel mai inteligent program de guvernare de pe planetă ar reuși să pună capac pe oala care fierbe. E mai simplu de crezut că, indiferent de rezultate, ar deveni magnetul care va atrage în scurt timp ura generală, îndelung cultivată și sporită de indolența criminală a ultimelor guvernări, ură care nici măcar n-ar mai avea nevoie de argumente.