MOTTO: „După mintea mea, am avut două puncte de vârf reușite în acești 35 de ani, iar restul a fost mai degrabă involuție. România a cunoscut, în acești 35 de ani, la cârma țării, cred că doi oameni care aveau alura necesară pentru a răspunde de soarta a 20 și ceva de milioane de oameni. Unul a fost Traian Băsescu. Al doilea este, în judecățile mele, Ilie Bolojan.” (Gabriel Liiceanu, în emisiunea ROMÂNIA ÎN IMPAS, la DIGI 24, pe 26 aprilie 2026)
…………………………………………………………………………
Ei, hai, încă un articol despre filosoful Liiceanu și nu vă mai deranjez! Că m-ați suportat destul! Dar, credeți-mă, nu-i vina mea ceea ce se petrece: când cred și eu că gata! se închide nea Liiceanu într-o tăcere d-aia înțeleaptă (chiar și încremenită în proiect, daʼ tăcere să fie!) dânsul o comite din nou și mai dă un interviu la DIGI 24! Și omul este din ce în ce mai tare! Ia să aruncăm o privire asupra acestui act cultural (cred!) de valoare inestimabilă… Iată:
Întrebare: „Seamănă cu vreun alt lider al PSD din ultimii 20 de ani Sorin Grindeanu? E o tipologie?”
Gabriel Liiceanu: „Nu. În general nu știu dacă aș putea să spun ceva bun despre vreun lider al PSD-ului (își linge buzele. n.n.) Nu, despre niciunul. Pentru că partidul ăsta A ARTICULAT ISTORIA RĂULUI în România ÎN ACEȘTI 35 DE ANI. Vorbind în deplină sinceritate, radicalitate, eu nu cred că în clipa de față mai avem timpul să facem analiză cu mănuși, cu rafinament… nu! Indignarea pe care ar trebui să o simțim fiecare dintre noi a ajuns în punctul ei de culminație. Pe cine să aleg? Pe Ponta, Dragnea, Ciolacu? Păi, toți aceștia au făcut datorii enorme, pe care nu le putem plăti și ne asumăm riscul, la tot pasul, de a intra în faliment, ei au făcut datoriile pe spatele nostru și-n numele nostru ei nu plătesc nimic ce-au făcut iar noi rămânem să plătim datoriile lor!”
Măi dragă Liiceanu… eu înțeleg că ai o fire poetică și ți-e mai greu să înțelegi… dar hai să vedem de unde-ți iei matale informațiile astea abracadabrante. În primul rând că, fiind vorba de ULTIMII 35 DE ANI, ai uitat de guvernul Năstase! Cum care Năstase? Năstase Adrian, dragă, ăla pe care-l înjurai toată ziua și care, drept răzbunare, a considerat că trebuie să-ți rămână sediul cel boieresc al GDS-ului căruia i-ai fost moașă, exact acolo unde este, pe Calea Victoriei nr. 120, în ciuda faptului că vă expirase contractul de închiriere … Mai târziu a venit și Ponta -cum care Ponta? Ponta Victor, monșer, cel care prin HG nr. 862 / 7.10.2014 a oferit imobilul din Calea Victoriei în regim gratuit GDS-ului, ca să poată face astăzi foștii tăi colegi de dialog social crâșmuliță acolo și să miroasă frumos a ciorbiță până în biroul unde se țin ședințele grupului (sau, cel puțin, așa ai scris matale în scrisoarea de „adio”, când te-ai despărțit la perdeluță de GDS). Abia apoi au fost guvernele Grindeanu-Tudose-Dăncilă și guvernul Ciolacu. Și zici că ăștia toți, nu-i așa, au făcut niște nenorociri pe care le plătim noi astăzi, corect? Ia să vedem:
Guvernul Năstase (2000-2004) de la un deficit extern de aproximativ –3,4 miliarde USD la un excedent de aproximativ +7,4 miliarde USD și aproximativ 1 miliard de dolari în contul Trezoreriei; creștere economică de circa 8,4% la sfârșit de mandat…
Guvernele Victor Ponta (2012-2015) creștere economică de circa 3,5% în 2013 și de circa 3,9% în 2015, cel mai mic deficit istoric în august 2014, de 0,24% și de 1,5% din PIB în 2015…
Guvernele Grindeanu-Tudose-Dăncilă (2017-2019) creștere economică de circa 7% în 2017, deficit bugetar sub 3%, majorări de pensii și salarii…
De guvernul Ciolacu nu zic nimic, deoarece din 4 noiembrie 2019 și până astăzi „lucrul amestecat miroase a turkish delight” și nu mai știi cine a împrumutat, de ce-a împrumutat sau cine a ordonat „combinației” pro-europene Ludovic Orban&Vasilică Cîțu&Nicolae Ciucă&Marcel Ciolacu&Ilie Bolojan să se împrumute, că doar e când război, când cocoașă pandemică în galaxie, când constipație gravă în strâmtoarea Hormuz. E totuși important de știut că din ultimii șase ani și jumătate guvernul Ciolacu n-a „domnit” decât un an și jumătate iar în ceilalți cinci ani au fost numai „brătieni” în cărți…
Zici tu că Bolo e victima rapacelui PESEDEU, cel care a procedat ca în textul de mai jos ca să umfle toți banii?
Gabriel Liiceanu: „Toți banii trași din împrumuturi au fost drenați către persoanele care le-au decis, acești șefi de partide, pentru anturajul lor, pentru clientela lor și investiții pentru români reduse la aproape nimic. Au fost, pur și simplu au fost bani mâncați, măcinați, furați (de PSD, desigur, nu și de ceilalți, n.n.). Ciolacu ne-a lăsat în pielea goală (da, dar mirosind frumos a Bois dʼArgent de la Dior, sper…, n.n.) … a plecat să-și ia nu știu ce post, în nu știu ce oraș al lui și noi plătim în continuare! Noi plătim ce-a făcut el!”
Măi să fie… Ciolacu singur să-l fi lăsat în pielea goală sau au mai fost și vreo alți cinci premieri liberali care au contribuit la „desnudarea” lui?
Mai mult decât atât, Gabriel-Make-philosophy-great-again știe și cine i-a mai dat-o la temelie idolului său, Bolo: președintele Nicușor, care ar fi trebuit să spună altceva decât ceea ce a zis!
Gabriel Liiceanu: „Mi-a trecut prin cap care era propoziția de 6 cuvinte (rețineți: 6 cuvinte!, n.n.) pe care dacă le spunea cred că se schimba soarta țării (râde și se alintă, n.n.). Ce-mi dați să vi le spun? (devine brusc serios, spre bosumflat, n.n.) Propoziția ar fi fost următoarea: «Vreau să vă spun că încrederea pe care o am în preșe… ăăă…. în primul ministru al țării Ilie Bolojan este TOTALĂ!!!» (19 cuvinte, dar… mă rog, dacă dânsul cu logica și cu informația stă așa de rău, oare cât de bine ar putea să stea cu ARTIMETICA? n.n.) … or el a făcut greșeala enormă de a nu spune niciodată «am încredere totală în…» Ar fi făcut ca oameni din AUR -sau mai știu eu ce- să se mai gândească dacă mai au în cap moțiuni sau alte prostii… pentru că Grindeanu este în cădere liberă, Bolojan este în urcare (c-așa se vede de la el, cetățeni, n.n.) în sondaje. Altceva era dacă președintele spunea: „ACESTA-I OMUL (un fel de „ecce hommo” în capul lui Liiceanu, n.n.)!!!”
Și, la final, vorba lui: cireașa de pe tort…
Gabriel Liiceanu: „Am o admirație… și o spun ca să mă eliberez … pentru doamna de la Mediu… ăăă… din USR… ministrul Mediului, nu? dacă-am avea mai mulți oameni de felul ăsta să știți că România ar fi condusă minunat. Dar câtă vreme continuăm să-l omagiem pe Sergiu Nicolaescu, cu crimele pe care le-a făcut (!!!!!, își dă seama ce-a zis și încearcă s-o dreagă, n.n.) … ăăă … mitologizând istoria României și prezentând-o ca pentru copii cretini, contribuind la oligofrenizarea (!!!!, n.n.) noastră…”
Și uite-așa „delirul filosofic” s-a încheiat apoteotic, zic!
V-aș mai spune, totuși, câte ceva: Liiceanu a venit pregătit pentru interviu, având toate cele scrise pe un carnețel pe care-l consulta, discret… Cu toate acestea, la un moment dat, a uitat cu totul despre ce vorbește: „… criza politică atât de urâtă în care am intrat și pe care în final o plătește poporul nostru și în întregime ce i se datorează… ăăăă… criza… ăăă…” (și, deodată -stop; liniște; hiatus; se oprește, gesticulează și spune, aplecându-se către moderatoare: „AM UITAT CE VĂ SPUNEAM…” (!!!, n.n)… după care l-a parafrazat pe François de la Rochefoucauld, fără să-l numească: „… un moralist celebru, N-ARE IMPORTANȚĂ CUM ÎL CHEAMĂ (!!!, n.n.)” … ca să nu mai spun că a uitat cum o cheamă pe Buzoianca de la Mediu… știu și eu ce-o fi asta?
Deoarece eu nu vreau să insinuez nimic, dar… cred că și filosofii e posibil să fie atinși de decrepitudine uneori, nu-i așa? Sau să fie vorba doar de „oligofrenizare” sadea?
Autor: Luminita Arhire