Luminița Arhire: „Asta e, dragii mei. Suntem singuri într-o debandadă malignă fără egal.”

Nu am crezut vreodată că am să-i văd pe „vulpoii bătrâni” și singuratici ai presei românești ieșind din solitudine și încercând să construiască, împreună, o baricadă. Căci o baricadă nu mai este chiar un concept, ci, mai curând, o construcție palpabilă. Și totuși…

Azi am citit, cu mult interes, DECLARAȚIA DE LA BUCUREȘTI, lansată de un grup de intelectuali -grup având ca nucleu o sumă de jurnaliști profesioniști și despre care nu s-ar putea spune că sunt „înregimentați”. E ceva, cred, nemaiîntâlnit. Oamenii aceștia nu fac parte dintre pupătorii de condur, nici dintre aceia care ne spun cu cine trebuie să votăm ca să ne aștepte lu-cruri fan-tas-ti-ce! Nu. Ei sunt cei care, chiar dacă s-au înșelat uneori, nu au rămas, precum „intelectualii publici” consacrați și reprezentați generic de LIICEANISM, „încremeniți în proiect”. Ci au vorbit și despre propriile erori, fără ipocrizie.

Dar ce i-a mobilizat oare pe acești oameni? Iată motivele:

„Pentru că nu putem asista pasiv la politica dezastrului moral, economic și democratic spre care este împinsă țara de către actualul regim,

pentru că tăcerea în aceste vremuri înseamnă complicitate și resemnare față de degradarea continuă a democrației,

pentru că asistăm la confiscarea deciziilor care influențează țara de către o putere a incompetenților și impostorilor,

pentru că nu putem accepta să vedem cum țara, ajunsă, prin eșec electoral și manipulări grosolane, pe mâna unei prostocrații agresive, alunecă într-o fractură istorică și se depărtează de preceptele fondatoare ale civilizației europene,

pentru că în societate s-a produs o răsturnare a valorilor, astfel încât deciziile majore în stat aparțin unor oameni cu calificări precare, ajunși la putere prin abolirea criteriilor și prin acțiunea tot mai expansivă a serviciilor secrete,

pentru că schimbările de care are nevoie țara nu pot veni din senin, ci numai atunci când sunt deșteptate conștiințele cetățenești ale României,

pentru că suntem liberi, neconstrânși de înțelegeri cu vreun reprezentant al serviciilor secrete, al oligarhiei ori cleptocrației care susțin actualul regim,

Noi, subsemnații semnatari ai prezentei profesiuni de credință,

(dorim) să nu conteze nimeni, niciodată, pe lașitatea noastră!…” (textul integral al DECLARAȚIEI DE LA BUCUREȘTI poate fi citit pe platforma COTIDIANUL.ro, 16 septembrie 2021)

Semnatarii sunt: prof. dr. Andrei Marga, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Octavian Știreanu, prof. dr. Gheorghe Piperea, Mircea Dinescu, Doru Bușcu, Patrick André de Hillerin, Ioan Buduca, Valer Marian, Ion Spânu.

Ceea ce citiți mai sus conține, în subtext, înțelegerea pericolului letal care ne paște. Putem accepta că noi avem unele informații, culese cu discernământ din spațiul public, dar e de așteptat ca ei să aibă mai multe. Și tocmai de aceea, având mai multe, ei pot defini mai bine în cuvinte fiara sângeroasă care e pe cale să se nască, ieșită deja, pe jumătate, din colul uterin al întunericului.

Eu văd reacția Grupului pentru Apărarea Democrației ca pe o reacție defensivă a unui organism rănit dar conștient, care vede cum se umblă cu lampa de sudură pe lângă încheieturile sale delicate.

Să nu uităm, însă, că și unii intelectuali publici din orașul lui Klaus au conceput în 2018 un document, numit DECLARAȚIA DE LA SIBIU. Puteți să faceți singuri comparația:

„1.Demnitatea revoltei. Aici începe Europa.

În fiecare sibian care, vreme de 365 de zile, zi după zi, a protestat tăcut și demn pentru justiție în Zona liberă de corupție. Aici și așa începe Europa: cu fiecare cetățean român care își exercită demnitatea în stradă, în instituții publice, la locul de muncă. Până când toată România va fi o Zonă liberă de corupție. E un drept pe care nu ni-l poate lua nimeni. Fiindcă România e Europa.

2. Justiție, nu corupție. Aici începe Europa.

În instituții curate. Nici un condamnat definitiv nu poate ocupa înalte funcții publice în statul român. Nici o ordonanță de urgență nu este admisă în domeniul legilor justiției și al legislației penale. Nici un judecător al Curții Constituționale nu trebuie să fi făcut parte în ultimul deceniu de activitate dintr-un partid politic. Fiindcă integritatea în viața publică nu este negociabilă. Fiindcă România e Europa.

3. Meritocrație, nu impostură. Aici începe Europa.

În buna repartiție a rolurilor sociale. În școli construite cu profesori buni. În spitale construite cu medici buni. În ministere conduse de profesioniști. În presă decuplată de la finanțarea de stat și interesată de binele public. În partide în care orice culpă etică, de la plagiat la orice alt fel de furt, îl elimină pe orice lider. În meritocrație. Fiindcă România e Europa.

4. Construim împreună. Aici începe Europa.

Cu fiecare magistrat, cu fiecare profesor, cu fiecare muncitor, cu fiecare antreprenor, cu fiecare pensionar care iese din spațiul lui de confort. Cu fiecare grup de oameni asociați pentru binele public. Fiindcă spiritul comunitar e sufletul corpului social. Libera asociere a făcut din Europa spațiul cel mai favorabil de manifestare al individului. O va face și la noi. Fiindcă România e Europa.

5. Cunoașterea ca libertate. Aici începe Europa.

În conștiința fiecărei generații educate în spiritul valorilor europene. În 1918, în interbelic, educația finanțată cu 12% urmărea formarea conștiinței naționale: aici începea România. În 2018, aici începe Europa: finanțarea cu 6% anual a educației va integra conștiința națională și conștiința europeană. Orice guvernare va trebui să finanțeze educația cu 6%. Fiindcă România e Europa.

Aici începe Europa.

Iar Europa este unicul nostru viitor comun.” (12 decembrie 2018, pe pagina VĂ VEDEM DIN SIBIU- după care comunitatea sibiană, extenuată, nu a mai produs nimic, dar nimic!!!)

Comparați „declarația” cu ceea ce trăiți și vedeți la ce concluzie ați ajuns. Autorul celor de mai sus cred că e Radu Vancu, poet sibian și posibil oportunist de profesie. După ce a eliberat căcăreaza numită DECLARAȚIE, l-a luat GDS-ul sub aripa lui ocrotitoare iar HUMANITAS a devenit editura lui de suflet, care-i publică absolut orice. Din când în când, Radu Vancu îl pupă cu „țoc” pe Cărtărescu Mircea, de la talie-n jos, aceasta se simte bine și lucrurile merg mai departe în cel mai fericit chip.

………………………………………………………………………………

Cei care l-au cunoscut pe poetul Daniel Turcea povestesc că, înaintea morţii, acesta a trăit o iluminare vizibilă chiar şi pentru profani; de aceea uneori, când privesc la lumea care alunecă în jurul meu, îmi răsună în urechi versurile lui de dinainte de revelaţie, din perioada când nu pacea, ci deznădejdea îi jalona drumul: „Mecanism lotus în apa mecanică / interior şi fragil / te aperi ?”