O poveste de Crăciun pe care am scris-o în 2016. Dar nimic din durerea blândă din anii care au urmat Ajunului de Crăciun din 2010 nu s-a schimbat…
În urmă cu niște ani, nu citeam ziarele – deși, pe atunci, ziarele erau adevărate, pe hârtie, și încă miroseau a tuș tipografic, când le desfăceam -dar, cum v-am spus, eu nu le citeam ci le răsfoiam, doar… Uneori, un titlu sau o fotografie mai expresivă îmi atrăgeau atenția și atunci parcurgeam și textul, dar nu cred că la o scuturare ușoară rămânea mare lucru din grămăjoara de propoziții și fraze, căci ideea, în presă, e volatilă… și nimeni nu plânge pe umărul ei pentru asta.
Dar în septembrie 2010 ochii mi-au căzut, în Jurnalul Național, pe chipul unei fetițe… ziarul era deschis pe masă, iar eu vedeam imaginea răsturnată. Nu mai știu ce anume m-a făcut să întorc spre mine pagina de ziar și să citesc textul, dar am făcut-o… Pe atunci , nici nu știam că există Fundația MEREU APROAPE și nici cu ce anume se ocupă această fundație. Cu ocazia aceea, însă, am aflat…. iar noaptea, aproape că n-am putut să dorm, așteptând febril dimineața, ca să merg la bancă și să donez , atât cât puteam eu atunci, pentru copilul bolnav de leucemie, care avea nevoie de un transplant medular; intervenția era programată în Italia și nu era timp de pierdut. Așa am făcut… și m-am întors de la bancă fericită, de parcă totul se rezolvase deja.
Au mai trecut câteva luni și, în ajunul Crăciunului , Fundația MEREU APROAPE a publicat, tot în Jurnalul Național, modalitatea în care s-au distribuit sumele de bani strânse și „cazurile rezolvate”. Banii nu m-au interesat….dar am parcurs, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, lista cu numele copiilor pentru care răul trecuse deja… Iar fetița „mea” nu era pe listă… Așa că i-am tastat numele, M.D.B., pe NET. În acest fel am aflat că M.D.B. a murit pe 18 noiembrie 2010, la numai două luni de la dimineața când am alergat la bancă, total încredințată că dintre toate donațiile de pe pământ NUMAI DONAȚIA MEA MODESTĂ o va face să trăiască…
De atunci, nu cred că au fost două-trei luni fără să mă gândesc , măcar o dată, la M.D.B. Durerea s-a mai estompat, dar nu suficient ca să pot vorbi despre asta fără să-mi curgă lacrimile pe obraji.
Anul trecut, însă, în ajunul Crăciunului, nici eu nu înțeleg de ce, i-am tastat din nou numele, căutând pe NET. Așa am aflat, de la părinții ei , o altă poveste adevărată.
Și anume, că în 2009 astronomii italieni Mauro Graziani si Fabrizio Tozzi au descoperit un asteroid care a fost înregistrat sub numele rece de ASTEROIDUL NR. 243 458 . Mai târziu, unul dintre cei doi, Mauro Graziani, a găsit , într-o cafenea, un fluturaș cu fotografia și numele fetiței… a vrut să ajute , dar căutând-o, a aflat că ea se mutase deja pe o micuță planetă îndepărtată, poate chiar pe aceea care, în telescoapele lor perfecte, strălucea ca o stea. Atunci cei doi astronomi italieni, mișcați de tragedia acestei familii, au hotărât să dea numele fetiței care a murit asteroidului descoperit de ei. De aceea , astăzi, ASTEROIDUL NR. 243 458 are numele unui copil din România…
Dragii mei prieteni, vedeți cum a fost?… NOAPTEA DE AJUN… O STEA ÎNDEPĂRTATĂ… NIȘTE ÎNȚELEPȚI CARE AU VĂZUT STEAUA… ȘI UN COPIL, UN PRUNCUȚ, CUIBĂRIT PENTRU TOTDEAUNA ÎN IESLEA SUFLETULUI MEU… dacă nici acestea, puse laolaltă, nu seamănă a poveste de Crăciun, atunci chiar nu știu cum ar trebui să sune o astfel de poveste…
………………………………………………………………………
P.S. În anul acesta am tastat din nou numele fetiței, în noaptea de Ajun. Așa am aflat că banii strânși din donații și care-și pierduseră rostul după ce micuța mea M.D.B. s-a mutat pentru totdeauna pe o altă planetă, au fost dăruiți de părinții acesteia unui băiețel bolnav… rău bolnav, însă n-am avut curajul să caut mai departe și să văd dacă băiețelul a fost salvat.
Dar fiind noaptea de Crăciun, VREAU SĂ CRED că minunile, cu lumina lor de dincolo de lume, nu sunt chiar atât de rare pe cât se spune.
Crăciun fericit, prietenii mei…
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook