Lucian Sârbu: Un nou gest simbolic în Parlamentul European: adoptarea „planului de suveranitate tehnologică a UE”.

Ați auzit de Qwant sau Ecosia? Dar de GAIA-X? Dar de Nextcloud? Dar de /e/OS? Dar de Sailfish OS și proiectul de smartphone Jolla? Dar de Mastodon? Dar de LibreOffice? Dar de Tuta Mail?

Eu am auzit, că am tangență cu domeniul, dar n-am folosit niciodată.

NICIODATĂ!

Realitatea e că inițiativele tehnologice există și în Uniunea Europeană, dar sprijinul pentru ele din partea birocraților e ca și inexistent. Pentru ca europenii să utilizeze un motor de căutare „european”, o rețea socială „europeană”, o adresă de email „europeană” sau un cloud „european” nu e nevoie de „Digital Markets Act”, și „Digital Services Act”, și „GDPR” și alte goange de-astea care nu fac decât să enerveze, să irite și să toarne plumb în picioarele companiilor. E nevoie de sprijin concret: voi creați produsele, noi, birocrații, vom fi primii care le utilizăm și care vom impune utilizarea lor pe scară largă. Sectorul public din UE e uriaș. După unele estimări cheltuielile sectorului public din UE se apropie de 50% din PIB-ul UE. Gândiți-vă ce ar fi ca toate autoritățile publice să folosească o soluție office „europeană” (există!), un cloud „european” (există!) și smartfoane care să meargă pe un OS „european” (există!).

Firește, chestia asta nu seamănă a „piață liberă”, dar nici coloșii tehnologici din State nu s-au născut din spuma pieței libere, după cum nici China și nici Rusia nu și-au creat propriile ecosisteme digitale luându-i cu binișorul pe americani și cerându-le voie să se desprindă de ei.

La rândul lor, americanii au bătut cu pumnul în masă în momentul în care au simțit că Tiktokul chinezesc le ia o halcă din ecosistemele digitale. Și săptămâna trecută, după câțiva ani de discuții, iată că un concern de investitori americani în frunte cu Oracle a preluat controlul asupra Tiktokului american.

Realitatea e că dacă vrei „suveranitate tehnologică”, de fapt dacă vrei suveranitate de orice fel, trebuie să bați cu pumnul în masă, nu să ceri voie. Numai UE mai stă înțepenită în paradigme de manuale de economie de început de secol XX. Vai, să nu supărăm „piața liberă”!… vai, nu putem favoriza competitori europeni, ce vor zice „piețele”?…

Păi, uite care-i treaba: „piețele” pot să se ducă la naiba…

Și, în contextul ăsta, e interesant de remarcat că birocrației de la vârful UE, care ar vrea mai multă suveranitate pentru UE din multe puncte de vedere (energetică, tehnologică, în domeniul apărării…) fără să reușească nimic concret în acest sens, îi repugnă și reprimă brutal orice discuție despre suveranitate la nivel local, ba mai mult, acum au început să agite și aberația federalizării. De parcă asta era problema, că nu suntem suficient de integrați unii cu alții, că nu avem „o Europă federală”.

Și dacă Europa va fi federală, ei vor fi mai puțin sclavi?

De fapt, niște frustrați de la Bruxelles își varsă frustrarea pe suveraniștii mai mici, locali. Aproape că putem psihanaliza totul. Sunt fix ca părintele ăla care își ia la palme copilul seara, când vine acasă, fiindcă a fost el sclav și a avut o zi proastă la serviciu, suportând bătaia de joc din partea șefilor și a colegilor.