Stau și mă gândesc la mașinile astea electrice. Am văzut articolul cu ăia care au Tesla și stau la pomanageală la Promenada, să și le încarce gratis. Ceva e dubios cu mașinile astea. Întâmplător cunosc bine povestea Li-Ion – am toată ziua sub ochi povești cu așa ceva, dar nu din domeniul auto, ci intralogistic. Da, avantajele sunt clare: fără mentenanță, baterii mai ușoare decât cele cu plumb-acid (ceea ce pentru un stivuitor contrabalansat nu e chiar un avantaj, că trebuie să compensezi cu ceva greutatea pierdută, în general cu material metalic brut, dar pentru un transpalet, da, e un avantaj, și încă unul enorm!), încărcare mai simplă și mai rapidă. Totuși, cât de rapidă?
Eu, la mașina mea, cu rezervor de 45 de litri, fac plinul (benzină) în 5-6 minute, cu tot cu plata, și merg cu ea cam 650 km. Deci mai mult de 5-6 minute nu țin pompa ocupată într-o benzinărie. La o mașină electrică, de-aia care permite încărcare rapidă, înțeleg că durata de încărcare până la 90% e de cca. 30 de minute. Deci cam de 5 ori mai mult decât îmi ia mie, ca să obții, înțeleg, o autonomie mai mică decât a mea, deci vei vizita stațiile de încărcare mai des decât o fac eu. Dar să trecem peste asta, să presupunem că și ăla, cu 90% din baterie, are autonomie de 650 km, deci vizitează benzinăriile / stațiile de încărcare la fel de des ca mine.
Dintr-un foc, la un timp de încărcare de 5 ori mai încet, înseamnă că la un număr similar de mașini vei avea nevoie de 5 ori mai multe stații de încărcare / „benzinării” ca să menții același nivel de satisfacere a consumatorului ca ăla de azi.
. : cum, unde le faci? Unde naiba pui de 5 ori mai multe „benzinării” în orașele aglomerate de azi?! N-ai cum.
Rezultă că în planurile ăstora care vor să impună mașinile electrice, în viitor automobilele vor fi de 5 ori mai puține, deci vreo 80% dintre noi nu ne vom permite să mai deținem o mașină. Doar ca să fii sigur că rețeaua de încărcare se va suprapune peste benzinăriile de acum. Bine. Rămân 20% de bogătani. Dar chiar și așa, apare…
. : se pune întrebarea de cât curent electric va fi nevoie ca să alimentezi toate mașinile astea. Să zicem că în București rămân în circulație doar 200.000 de mașini. Zic 200.000 fiindcă în București ar fi acum în circulație vreun milion de mașini. Sau poate mai multe?! În fine, să zicem că nu sunt mai multe, deci numai 20% vor mai deține o mașină, rămân 200.000 de fericiți. Ok. Bateriile am văzut că au capacități de circa 60-70 kWh. Păi ca să le încarci pe toate astea ai nevoie să asiguri de la rețeaua de electricitate 10-15 milioane kW suplimentari. Capacitate cu care poți acoperi 50.000 de apartamente, pe puțin. Un nou cartier!
De unde naiba?! Cine va produce atâta electricitate suplimentară?! Rețeaua noastră de electricitate se sufocă vara când toată lumea dă drumul la aer condiționat. Și nu doar la noi. Se întâmplă și în Occident. Și la ce cost va fi produsă atâta electricitate suplimentară? Și oare creșterea cererii prin „construirea” unui nou cartier nu va duce și la creșterea prețului la electricitate?!…
Sau ăștia vor băga un tarif / kWh pentru becul pensionarului, că e sărac, și altul pentru mașina electrică a șmecherului?!
Păi asta înseamnă că societatea va subvenționa becul pensionarului ca să țină aprinsă o iluzie, pentru ca unii, puțini, să se poată vântura de colo colo cu mașina electrică. Mă rog, cât le va permite autonomia…
Sigur, putem crede că în viitor vor apărea baterii mai puternice, cu capacitate de stocare mai mare, și consum mai eficient.
Dar atunci avem și . : cât de departe în viitor vor apărea aceste noi tehnologii?! Că dacă apar peste 2 ani, e una, dar dacă apar peste 10-15 ani deja vei fi umplut străzile cu o mulțime de fiare vechi și ineficiente: actuala generație de mașini electrice. Nu le vei putea înlocui vechea baterie, pur și simplu. Fiindcă o mașină are și alte componente. Multe componente vor fi vechi, distruse, uzate… Deci punem în circulație o generație destul de imatură de mașini electrice sperând că în viitor vom avea o generație mai matură?… Dar fără să știm când, doar bâjbâind ca orbeții?…
Mie îmi dă cu virgulă din multe puncte de vedere.
Autor: Lucian Sarbu