Proștii, tocmai fiindcă sunt proști, nu înțeleg diferența dintre discursul normativ și discursul descriptiv.
Să luăm următoarea frază: „Rusia va câștiga războiul din Ucraina.”
Această frază nu te implică etic deloc. E o simplă constatare: Rusia are o populație mai mare, o armată mai puternică, aliați mai mulți și arme mai sofisticate decât ceea ce poate mobiliza ceea ce a mai rămas din Ucraina. Bonus: are și mai multe mașini de spălat din care poate șparli cipuri!…
Dar prostul, pentru că e prost, crede că ești „putinist” din cauză că zici că Ucraina își va lua papară.
Tu doar constați, nu dai cu parul.
Tu nu zici că Rusia trebuie să câștige războiul din Ucraina. Tu nu ești un parior căruia îi tremură inima-n chiept că nu câștigă Putin războiul, și pierzi bani, și te omoară nevasta-n bătaie când vii seara acasă. Și atunci, ca să nu mănânci bătaie, ajungi să zici și să crezi cu toată ființa ta că Rusia trebuie să câștige meciul împotriva Ucrainei…
Tu doar constați un fapt, o realitate. Că realitatea aia nu le convine unora… asta e. Nimeni și nimic pe lumea asta nu e perfect.
Prostul, pentru că e prost, crede că dacă zici că „Rusia câștigă războiul”, îl jignești pe el. Fiindcă el crede că Rusia trebuie să piardă războiul (o fi trebuind, nu zic nu, dar realitatea nu se supune exigențelor etice). El are un discurs normativ, e implicat trup și suflet acolo. Tu ai un discurs descriptiv. Te doare-n cot de cine câștigă. Tu doar constați o realitate: ăla mare o să-l bată măr pe ăla mic, și asta e. Shit happens. Occidentul a făcut-o lată și nu mai știe pe unde să scoată cămașa. E o constatare, nu e o bucurie (sau o tristețe).
„Nu te bucura și nu plânge – caută doar să înțelegi.” (Spinoza)
Prostul se bucură la fiecare metru pătrat câștigat de ucraineni, plânge la fiecare metru pătrat pierdut, și în cele din urmă nu înțelege nimic. Fiindcă face confuzie între tipul de discurs normativ și cel de tip descriptiv.
La final decepția va fi a prostului, nu a înțeleptului.
Și nevinovații vor muri degeaba pe mâna proștilor, nu a înțelepților.
Autor: Lucian Sârbu