Se întâmplă o chestie foarte interesantă, cu care establishmentul informațional încă nu s-a mai confruntat.
Dezinformările oficiale nu doar că nu mai sunt crezute, dar sunt demontate (“debunked”) chiar înainte să fie propuse publicului.
În urmă cu trei zile Rusia a lovit cu o rachetă un restaurant din Kramatorsk. Restaurantul ăla, în buna tradiție cimentată deja a regimului Zelenski, care amestecă în mod criminal țintele militare cu cele civile, de fapt servea drept popotă pentru fel de fel de mercenari din zona de conflict. Kramatorsk fiind la numai 25 de kilometri de frontul din Donbass.
În mai puțin de 24 de ore au ieșit la iveală o mulțime de filmări care arătau indubitabil că acolo era vorba de o prezență dubioasă a fel de fel de mercenari occidentali, unii dintre ei urmând a se întoarce în coșciug acasă. Din păcate, fiind vorba de un obiectiv militar într-o zonă civilă, lovitura rușilor a făcut și victime colaterale. Dar folosirea mai mult sau mai puțin conștientă a civililor ca scuturi vii a fost tactica regimului de la Kiev încă de la începutul conflictului. După cum știți, a fost una dintre tacticile care m-au frapat încă de la asediul împotriva Mariupolului. Nu e ceva nou și probabil va continua fără probleme, fiindcă nimeni n-are de gând să-l pedepsească pe Zelensky. Omul își masacrează poporul pentru cauza binelui, pentru „fridăm & dimacrăsi”. Merită să crăpi ca un câine pentru „fridăm & dimacrăsi”.
În sfârșit, acum, la mai mult de 48 de ore de la acea lovitură, s-a pornit o întreagă campanie de PR deșănțat a occidentalilor. Clovnul Borrell Fontelles, Anne Applebaum, McFaul și mulți alți lideri de opinie au început să posteze ca la comandă povești despre regimul terorist moscovit care omoară turiști pașnici (chiar așa – turiști la 25 de kilometri de un război sângeros!) într-o pizzerie. Însă ceea ce se petrece în zona de comentarii a acestor postări e de noaptea minții: nu doar că majoritatea covârșitoare a comentatorilor, care în mod evident nu sunt boți, dezaprobă mesajul, dar majoritatea arată că au înțeles perfect, în aceste 48 de ore, ceea ce s-a întâmplat acolo, făcându-i cu ou și cu oțet pe autori și reproșându-le că mint printre dinți. Fenomenul e comun și la autorii din UE și la cei din SUA.
Asta înseamnă că deja s-au format niște canale alternative de informare care nu mai pot fi controlate „oficial” și care sunt mult mai puternice în modul în care diseminează informația decât canalele oficiale. Narativa Covid a avut nevoie de cca. 1000 de zile pentru a rezista, până când a devenit evident și pentru ultimii proști că nici lockdownurile, nici vaccinurile nu au adus ceea ce au promis, și că în general e ceva extrem de dubios cu tot ceea ce s-a întâmplat. Narativele astea noi nu doar că nu rezistă 1000 de zile, dar nu par să mai reziste nici măcar 1000 de minute. Întreaga lume occidentală se află într-un divorț de narativele oficialilor similar cu cel pe care l-am trăit noi la sfârșitul anilor 1980. Partidul zicea una, poporul credea alta. Cam așa și aici. Să vedem unde se va ajunge. La noi s-a ajuns la împușcarea prostului care era chipul sistemului și la resetarea sistemului securist pe baze noi, „democratice” și feseniste.
Autor: Lucian Sârbu