Fiul cel mare al lui Trump, Donald Trump jr., care e implicat în afacerile politice ale lui taică-su, va efectua, cică, „o vizită sanchi-privată” acolo. Nu se va întâlni cu oficialitățile, pesemne doar va pescui pinguini (sic! – da, știu că în Groenlanda nu trăiesc pinguini, e ironie).
Premierul Groenlandei, un anume Mute Bourup Egede în vârstă de numai 37 de ani, a declarat în urmă cu câteva zile că insula va dori în viitorul apropiat să-și anunțe independența de Danemarca.
Cum măh, fuge lumea de Uniunea Europeană, de „grădina” lui Borell?! Nț, nț, nț, nu pot să crez așa ceva…
Problema Groenlandei e simplă: teritoriul e imens, are peste 2 milioane de kilometri pătrați, și e plin de resurse minerale (cărbune, gaze, petrol, minerale și minereuri rare, inclusiv uraniu) care i-ar putea îmbogăți pe viață și pe viețile urmașilor lor pe locuitorii de acolo, dar din cauza politicilor inepte ale Uniunii Europene oamenii nu pot decât să se uite la bogățiile pe care stau și să plescăie din buze, că n-au voie să le exploateze. Singurele activități economice mai de Doamne-ajută sunt pescuitul și ceva turism, plus că vin și niscaiva fonduri dinspre Danemarca/UE. Oamenii ăia ar putea fi bogați, dacă n-ar fi obligați să rămână săraci, primind în schimb ceva pomeni dinspre Copenhaga și Bruxelles.
Ok, teoretic Groenlanda are un statut aparte, nu e chiar membră UE, e doar „teritoriu asociat” (fiindcă în 1982, cu peste 30 de ani înaintea Marii Britanii, groenlandezii au votat pentru părăsirea UE/Comunității Europene la acel moment), dar asta nu îi scutește pe groenlandezi de respectarea unui număr important de restricții pentru a primi subvențiile și bănuții ăia care le vin „de la centru”. În urmă cu câțiva ani au vrut chinezii să dezvolte niște exploatări miniere, și li s-a dat cu flit. De la Copenhaga.
Cultural și tradițional Groenlanda e de la momentul descoperirii ei, adică de mai bine de 1000 de ani (în 986 AD, Erik cel Roșu), parte din Europa, deși geologic probabil face parte mai degrabă din continentul nord-american. Dar de când e lumea lume, Groenlanda a fost „a noastră”, a europenilor. Vikingii au descoperit-o, se vorbește despre ea în saga-le vikinge, a făcut permanent parte din regatele scandinave.
Se pare însă că zilele Groenlandei „europene” sunt numărate. Este evident că așa-zisa „independență” nu va fi decât un pas pentru încorporarea într-o entitate mai mare, în speță Statele Unite, care, iată, își manifestă activ dorința de a o prelua. Obiectiv vorbind, țara nu ar fi capabilă să supraviețuiască prin forțe proprii, trebuie să se asocieze cu cineva mai puternic.
Interesante aici ar fi două lucruri: primul, cum ar privi Uniunea Europeană o nouă declarație de independență, după cea a Cataloniei față de Spania din urmă cu câțiva ani (unde Bruxelles-ul nu s-a băgat și a lăsat Madridul să-i tăbăcească bine de tot pe separatiști); și al doilea, cum va reacționa UE dacă America se va extinde pe cheltuiala sa, șparlindu-i un ditamai teritoriul de pe urma căruia, cu un pic de inteligență, Uniunea ar putea obține avantaje imense. De asemenea, tare aș fi curios să văd cum va privi Danemarca, țară NATO, șparlirea insulei de către SUA, altă țară NATO. De fapt, cum va fi privită în interiorul NATO treaba asta. Că parcă rușii erau ăia care ne amenințau frontierele, nu americanii.
Autor: Lucian Sârbu