Sarsailă stătea pe tron și se gândea că lucrurile nu merg cum trebuie.
Ar fi vrut ca toți cei 8 miliarde de oameni să fie convinși să se injecteze de câte zece ori cu vaccinurile mRNA, și nu reușise. Ar fi vrut ca umanitatea să se dezlănțuie într-un nou război mondial și, când colo, Rusia distrugea Ucraina, vârful de lance al planului său, și Israelul nu era deloc privit cu ochi buni din cauza genocidului pe care îl declanșase în Gaza.
Sarsailă era îngândurat. În câțiva ani umanitatea ar fi urmat să sărbătorească 2000 de ani de la minunea Înălțării Domnului, și în loc să fie totul foc și pară, oamenii rezistau.
De pe tronul său întunericit, înconjurat de dracii lui aghiotanți care îl priveau tăcuți și la fel de îngândurați, Sarsailă i se adresă lui Aghiuță:
– Măh Aghiuță, măh… de ce nu merg lucrurile, măh? Ce am greșit?
– Întunericimea Voastră, planul în sine a fost perfect. Am câștigat cu oamenii noștri toate cancelariile care contau. Am pervertit mințile tinerilor și ale adulților. I-am zărghit de creier, acum nebunii se cred sănătoși la cap și cei sănătoși la cap se cred nebuni. Femeile nu mai vor să devină mame și bărbații nu mai vor să fie bărbați. Am decreștinat tot Occidentul și în curând va fi islamizat. Și multe altele. Dar am omis ceva. Un mic amănunt.
– Ce, măh?!, întrebă Sarsailă ridicând din sprâncene.
– Întunericimea Voastră… cum să vă zic… mai există oameni care ni se opun. Și care zic public asta. Și care nu și-au ținut gura. Și care i-au învățat de bine…
– De „bine”? Nu vreau să aud cuvântul ăsta! Trebuiau să-i învețe de rău!, urlă, mânios, Stăpânul Întunericului.
– …i-au învățat de bine pe restul oamenilor. Uite, la treaba asta cu vaccinarea, degeaba le băgam noi reclame cu „ne vaccinăm și scăpăm”, că erau unii care le ziceau să nu se vaccineze, fiindcă vaccinurile alea n-au dovedit niciodată nici o eficiență. Și oamenii i-au ascultat, nu s-au vaccinat. Am încercat să-i forțăm – nesimțiții ăia de rebeli i-au îndemnat să nu le fie frică și să reziste. Și au rezistat.
– Hm! Și cine sunt ăștia, îi cunoaștem?
– Firește că îi știm. I-am fișat. De unii am scăpat. Unii erau bătrâni, alții erau mai tineri… Luc Montagnier era un moș bășit, am scăpat relativ ușor de el. Cu Zelenko a fost ceva mai greu, că era mai tânăr, dar am scăpat și de ăla. Sunt mulți. Vocile unora sunt auzite și băgate în seamă de milioane de oameni, vocile altora doar de câteva mii, dar sunt și ei mici și vocali. Nu putem să-i eliminăm pe toți odată, să nu dăm de bănuit. De greu, n-ar fi greu. Ciracii noștri de pe Pământ știu cum se face: un glonț, un pic de otravă… n-ar fi problemă. Dar trebuie s-o luăm încet.
– Dar de ăia mai puțin influenți, dar vocali, v-ați ocupat măh, nătângilor? Că p-ăștia îi puteți curăța fără să se prindă prea multă lume.
– Nu șefu’. Am zis să nu ne risipim resursele.
– Cretinilor! Îi știți după nume? Din Canada până-n Australia? Începeți cu ăștia boilor, vacilor, javre infecte și proaste care v-am făcut! Nu sunteți buni de nimic!, răcni Sarsailă.
Aghiuță îngheță și înghiți în sec. I se făcuse frică. Dacă Stăpânul era nervos se putea întâmpla să-i bage chiar pe ei, pe dracii mai mici, la o tură prin cazanele cu smoală.
– Ia zi-mi niște nume, se mai calmă Sarsailă, și zi-mi câte ceva despre fiecare.
– Păi… x din SUA, y din Germania, z din Franța, un anume Lucian Sârbu din România, n din Cehia, m din Canada… Aghiuță îi înșiră într-o clipită mii și mii de nume.
– Aha. Și ia zi-mi ceva despre fiecare.
Tot într-o clipită, fiindcă în Sala Tronurilor din Împărăția Întunericului timpul are o altfel de scurgere decât în lumea noastră, Aghiuță se apucă să-i înșire povestea fiecăruia spunându-i cu lux de amănunte ce susținuse fiecare rebel, cum se opusese, câți oameni întorsese de pe calea Întunericului.
– Și e unu’ în România, Lucian Sârbu, cu care avem probleme de vreo 15 ani. În urmă cu 15 ani scria un blog în care îi îndemna pe oameni să nu se bage ca boii la jug la credite imobiliare. Și mulți l-au ascultat, erau sute de mii care-l citeau. A cârâit constant împotriva oamenilor noștri. În pandemie a fost dintre cei care au stat calmi în fața vaccinurilor mRNA. Legat de Ucraina militează pentru pace indiferent de consecințele de pe teren, zicând că pământurile de acolo oricum au obiceiul să treacă de la o țară la alta și că mai importante sunt viețile oamenilor, nu pământurile. Mai nou, nu-și mai ascunde adeziunea față de creștinism. El oricum n-a fost niciodată cu adevărat ateu, dar acum se mărturisește credincios pe față și pe oamenii noștri din fruntea guvernelor îi numește „Satane”. Și tot așa.
– Mmm. Bine. Ia dă-i măh, un cancer, să-i închidem gura. Și cu puțin noroc îl facem și de râs, poate crapă, și scrie la Activenews de el că a crăpat, și proștii or să creadă că era un mincinos jegos, că de fapt era vaccinat pe ascuns și că de-asta a făcut cancer. He he he!
Dracii râseră cu gura până la urechi. Atmosfera se destinsese. Aghiuță continuă înșiruirea de nume și povești și, când termină, Sarsailă îi dădu răucuvântarea sa și el porni prin lume ca să îndeplinească poruncile stăpânului său.
Autor: Lucian Sârbu