Pentru mine una dintre curiozitățile pandemiei a fost entuziasmul cu care mulți „oameni de stânga” s-au aruncat în barca injectării forțate. Cel puțin câteva lucruri ar fi trebuit să li se pară suspecte.
– Produsul injectabil (mRNA-urile) era rezultatul unei investiții private sau al unei investiții publice? Era o investiție 100% privată, mai rău, una care urma să bage bani la greu în buzunarele bogătanilor și investitorilor din Big Pharma.
– Din punct de vedere științific produsul injectabil era dincolo de suspiciuni, validat în timp de comunitatea oamenilor de știință și supus tuturor testelor științifice posibile? Nici vorbă. Și un chior și-ar fi dat seama că e ceva făcut pe genunchi, utilizabil cel mult, strict din cauza urgenței, numai pe persoanele cele mai vulnerabile, care – conform teoriei – nu puteau fi salvate altfel decât cu o soluție disperată.
– Ca marxist asumat, eu personal consider că statul capitalist este reprezentantul ideologic, social și politic al clasei dominante („bază și suprastructură”). Cum își explicau ei că poziția lor entuziastă pro-înțepare îi punea în linie tocmai cu… autoritățile și cu armata?!
– Dacă produsul urma să fie așa de performant de ce a fost nevoie ca guvernele să cumpere tăcerea mass-media?!
– Dacă „știința era settled”, atunci cum își explicau ei multiplele contraziceri și contradicții interne ale vocilor oficiale, care ziceau mereu ba una, ba alta? Însăși trecerea de la 2 doze la doza booster a făcut parte din acest morman de contradicții. La început au zis că 2 doze vor fi suficiente apoi, aoleu, că e nevoie și de a treia. Dar contradicțiile care sfidau orice pretenție de inteligență și de coerență logică începuseră să se acumuleze masiv încă de la sfârșitul lui 2020, începutul lui 2021.
– Dacă singurul imperativ categoric era sănătatea publică, atunci de ce Uniunea Europeană, Occidentul în sens larg, au respins violent accesul, chiar și minimal, la vaccinurile rusești și chinezești, insistând strict pentru soluțiile oferite de Big Pharma?
Ar mai fi și altele, dar eu zic că astea ar fi fost motive suficiente pentru a trezi cel puțin câteva suspiciuni rezonabile.
Cu toate astea mulți dintre „stângiștii” noștri s-au manifestat la vremea respectivă extrem de entuziast față de campania de vaccinare, și aflu acum de la oameni care i-au urmărit mult mai atent decât mine că unii scriau chiar și editoriale în favoarea înțepării obligatorii.
Pentru mine e de neînțeles. Sigur, înțeleg dacă ți-a fost frică și te-ai vaccinat de frică, dar nu înțeleg entuziasmul cu care să te și înhami, ca om de stânga, la ceva ce puțea de la distanță, și încă puțea de-ți muta nasul din loc, a fascism mascat în urgență sanitară.
Autor: Lucian Sarbu