Iohannis s-a autopropus ca șef NATO. Azi aflăm că numărul țărilor care îl sprijină pe Rutte a ajuns la 28. Adică 87,5% din țările NATO. Prostul, tot prost. Ce nu înțelege un slugoi ca Iohannis e că treaba lui nu era să se bage în seamă ca potențial candidat la șefia NATO, ci să livreze o țară în genunchi pentru monștrii care l-au înfipt acolo. În calitatea lui de mic sclavete ordinar, Iohannis oricum era în pericolul de a fi sacrificat ritualic la fel ca predecesorii săi, atotputernicul Năstase (care a făcut și pârnaie) și Băsescu (declasat, cu jumătate de familie la pușcărie). În general asta pățesc toți sclavii abjecți, indiferent că îi cheamă Ejov sau Röhm. Genul de stăpâni pe care și-i aleg ei nu au nici mamă, nici tată: după ce le-au satisfăcut cerințele, îi aruncă pe linie moartă de nu se văd, și schingiuirea lor e oferită ritualic celorlalți amatori, care trebuie să înțeleagă cine e stăpân și cine e slugă.
Americanii tocmai l-au numit pe Iohannis „un bun prieten”. Când americanii te numesc astfel, e bine să știi că sintagma sună ca o condamnare la moarte. La anul, când nu va mai fi președinte, Iohannis va fi ajuns din urmă de problemele sale cu casele, cu traficul de copii, dar și cu cheltuielile exorbitante de la Cotroceni. Poate ar fi avut o șansă să scape dacă ar fi stat în banca lui. Dar nu, prostănacul a vrut la NATO. I se va arăta unde și care îi este locul.
Autor: Lucian Sârbu