Sunt semnale din ce în ce mai puternice că în curând Ucraina va rămâne fără carne de tun. Așa că, pregătiți-vă: în curând, pentru gloria NATO și pentru prosperitatea complexului militaro-industrial american, vom fi rugați noi să intrăm în malaxor.
LE. Ca să înțelegeți cum stă treaba. Sunt nenumărate dovezi că centrele de recrutare ucrainene au ajuns să cheme la arme oameni cu handicap (deci incapabili să țină o armă în mână), că recrutorii caută soldați direct de pe stradă, luând pe unul și pe altul „cu arcanul”, sau că se duc la înmormântările celor morți pe front și scriu „chemări la oaste” direct acolo, în mulțime. Ucraina și-a pierdut majoritatea militarilor radicalizați, cei mai rusofobi, dispuși să moară pentru un ideal. Aceștia sunt ori la 2m sub pământ, ori pe niște câmpuri unde le mănâncă jivinele rămășițele trupești, ori prizonieri în Rusia. Așa că de la o vreme Ucraina e nevoită să mizeze pe recruți, dar aceștia sunt mult mai slab pregătiți, nu au motivația celor radicalizați și se prăpădesc într-un ritm amețitor. Și ar mai fi și mercenarii străini, care nu sunt așa de mulți și n-au motivația necesară pentru a se lăsa căsăpiți acolo. După bătălia de la Soledar au ieșit la iveală imagini înfiorătoare cu stive de cadavre ale soldaților ucraineni. Wagner au anunțat că vor organiza de comun acord cu partea ucraineană 5 transporturi a câte 20 de camioane cu morți, care să fie predați ucrainenilor pentru a fi înmormântați creștinește. Dacă ținem cont că într-un camion încap cam 40-50 de sicrie, asta înseamnă în jur de 4-5.000 de morți culeși de wagneriști și livrați către partea ucraineană. Disperarea cu care diverse personalități pro-ucrainene au solicitat în ultima vreme livrarea de tancuri Leopard, rachete, bombe, praștii, alice etc. e direct proporțională cu măcelul de pe front.
LE2. Și mai e o chestie. Cele mai recente sondaje din SUA arată că 33% dintre americani se opun acordării de sprijin pentru Ucraina. În februarie 2022, când a început războiul, erau doar 7%. Asta înseamnă grosso-modo că în fiecare lună cam 2-2,5% dintre americani se satură de acest conflict. Deci până prin vară numărul celor care se vor opune ațâțării conflictului din Ucraina prin sprijinirea necondiționată a găștii lui Zelenski va trece de 40-45% din electoratul american, ceea ce înseamnă că oricine are de gând să câștige alegerile de anul viitor va trebui să țină cont de asta la modul cel mai serios. Deci actualul clan de la Casa Albă are la dispoziție un timp foarte limitat pentru a forța măcar „o victorie de palmares” împotriva Rusiei (adică să-i oprească pe ruși, eventual să mai elibereze ceva din teritoriul ocupat), dacă nu o victorie totală, cum s-a dorit de la început (eliberarea completă a Ucrainei, implozia Rusiei și o schimbare de regim la Moscova, poate și dezmembrarea Federației Ruse după niște criterii abuzive și arbitrare). Următoarele luni vor fi decisive. De partea cealaltă, după ce Poroșenko, Angela Merkel și Francois Hollande au confirmat că acordurile de la Minsk nu au fost decât un pretext pentru a permite înarmarea până-n dinți a Ucrainei, Rusia nu mai e dispusă la nici un compromis cu Occidentul, sau cel puțin cu actuala generație de politicieni occidentali, până când nu-și va atinge obiectivele. Deci îi avem pe unii – rușii – care au în acest moment inițiativa și motivație și ZERO dorință de a opri ostilitățile, și îi avem pe alții – blocul NATO – care nu mai are la dispoziție decât câteva luni pentru a-i opri pe ruși. E clar că ne apropiem din ce în ce mai mult de punctul cel mai fierbinte al conflictului.
Autor: Lucian Sarbu